Aseara ma intorceam de la bere cu niste colegi germani. Sunt in Germania pentru cateva zile si ei au vrut sa bem o bere impreuna (care se stie ca nu e niciodata la singular).
Bun, dupa ce am baut berea, am decis ca modalitatea optima de a ajunge la hotel e sa mergem pe jos. Pentru ca era tarziu si dupa bere merge o plimbare prin aer liber. Plus, putem combina asta cu sightseeing.
Am descoperit ca traseul propus de GMaps ne duce prin Red Light District. Nice? Maybe.
O poza a districtului e o amintire relevanta pentru viitoarele povestiri, plus ca daca o trimiti amicilor pasionati de culoarea purpurie o sa fie invidiosi.
Am scos telefonul, am facut o poza.
O fereastra se deschide, o locatara a districtului cu decolteul aglomerat striga la mine "No video!". Zambesc, declar ca doar am facut o poza si incerc sa-mi continui drumul. Insa se pare ca nu e asa de simplu: tipa tipa (stiu, stiu, diacritice...) la mine din nou: "Come here!" "Give it!". Inteleg ca situatia nu a asa de simpla, dar totusi nu am incredere in autoritatea ei, asa ca zic, zambind: "No, no... I'll just continue walking".
Si atunci, in acel moment, ceva s-a intamplat: am fost teleportat intr-un cartier rau-famat al Bucurestiului, unde cineva (sex feminin) ma injura. Injuraturi din alea specifice unei anumite parti ale societatii romanesti.
Reactia mea a fost "Haha... stiam ca esti romanca!" la care injuraturile s-au intetit si volumul discutiei s-a accentuat.
Am incercat sa ies rapid din zona rosie (nu e chiar asa de mare, e cumva proportionala cu marimea orasului) si ma gandeam deja ce ar fi urmat daca ma duceam cu telefonul la ea.Probabil ma intorceam fara (telefon), dar cu (o vanataie).
Worth it.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu