marți, 15 noiembrie 2022

taxe si impozite - digitizarea statului roman (adica, aia cu degetul...)

Bineinteles, este o poveste despre cum suntem digitali, dar nu digitizati - si cum mi-a afectat mie existenta temporar interactiunea cu statul roman. Adica, e un rant.

Ca sa intram rapid in povestioara (care e funny pentru unii, dar nu pentru mine), sa va dau context: masina cumparata in leasing pe PFA, s-a terminat leasingul, acum vreau sa ajunga (cu acte in regula) in proprietatea mea (sau a PFA-ului, same thing, kinda...).

Ca sa termini questul, trebuie sa bifezi cele 2 parti ale acestuia:

- sa inscrii bunul pentru impozitare/taxare pe numele tau (si sa te asiguri ca nu sunt datorii/restante)

- sa transcrii masina la politia circulatie pe numele tau, ca proprietar (eligibil pentru amenzi, taxe, asigurari, accize, din astea)

Partile trebuie facute in ordine, exista interdependenta intre ele - intai taxe/impozite, dupa aia politie/numar. Azi ne ocupam doar de prima parte.

Urasc questurile de tipul asta. Stiam ca o sa fie greu si am tot amanat, dar stiam ca exista o limita de timp care trebuie respectata (30 zile valabilitate acte primite de la leasing). Asa ca mi-am luat buletinul in dinti si am pornit.

Am crezut initial ca e doar partea cu politia. Asa ca am facut programare online (ura, doar 2 zile inainte de expirarea termenului!), dar cand a venit confirmarea, am citit lista de acte si ai nevoie de chestii care le iei de la taxe & impozite. Exact cum imi imaginam, nu poate fi asa de simplu...

Am plecat spre unul din sediile dedicate taxelor si impozitarii din sectorul unde exist juridic. L-am ales pe cel mai mare din 2 motive: era cel mai mare (scadeau sansele sa fie asteptarea lunga si sa nu ajungi unde trebuie, ca na, e cel mai mare), plus, stiam unde e (in mare - get it?). Am ajuns, am gasit singurul loc de parcare disponibil, am plecat spre institutie. 

Intrarea este ascunsa intre shaormerii/covrigarii, chiar trebuie sa intri intr-un fel de tunel/gang ca sa o descoperi. Si nici macar nu e aia intrarea, ca scrie clar pe o foaie A4 printata cum ca accesul se face pe intrarea laterala... Ok, gasesc intrarea laterala.

Accesul se face cu cartela, n-are nimeni cartela, dar e o tanti paznic de cealalta parte a usii. Nici ea nu are cartela, dar e un buton. Intru cu inca cineva intr-o sala mare. Pare ca noi 2 suntem coada. Nice.

Descriu problema pe care incerc s-o rezolv doamnei paznic. Adica, nu mergi tu acolo la oamenii aia, vorbesti cu paznicul. Ce intelege ea este mesajul procesat de institutie. Asa ca repet problema cu mai multe detalii ca sa ma asigur ca ajunge core-ul mesajului la cei care ar trebui sa ma ajute. Paznicul pleaca, se intoarce cu o tanara machiata cu prost gust si cu mult <orice> (nu stiu denumirile chestiilor pe care le dai pe fata, dar erau multe, cantitativ).

Re-explic problema. Inevitabil, aud "A, apo' nu aici! aici e cu persoane juridice!" "Pai eu... PFA" "Dada, tot persoana fizica sunteti. Trebuie sa mergeteti la sediul nostru din Auchan". Presupun ca trebuia sa stiu care sediu si care Auchan, pentru ca a facut ochii mari cand am intrebat-o adresa.

La plecare, deja cu primul fail in brate, intreb paznicul "... toaleta?". Se uita lung la mine, dar trece o blonda pe langa si-mi spune, zambind "este, dar doar pentru angajati"... I see.

Plec spre arhicunoscutul sediu din centrul comercial. Bineinteles (chiar nu m-a mirat deloc) nu exista nici un fel de loc de parcare in pacarea pe multiple niveluri. Am uitat sa zic ca am ales o zi si un interval orar pentru acest quest - tocmai ca sa fie cat mai liber: si la taxe, si la impozite, si la parcare, si in trafic. N-a fost.

Am parcat la cateva sute de metri mai incolo, in fata Romstal. N-o sa se supere, ca oricum nu dureaza mult (narator: a durat).

Centrul comercial era plin. Oameni la cumparaturi, gura-casca, adolescenti si multi pensionari. Forfota. In sinea mea: oare cum e intr-o perioada de timp aglomerata?

Dupa intrebari/directii, am reusit sa gasesc sediul taxe & impozite. Nu era mare coada. Stai, aia e doar coada la "informatii" - mai era o coada, dar pentru cei care au trecut de Cerber. Cum ce "informatii"? Pai, stai la coada initiala, ajungi la o tanti plictisita careia ii explici care e questul tau, iti arunca niste foi si "te intorci cu ele completate".

Ok, iau foile. Multe chestii de completat. N-am pix. Intreb in jur, n-are nimeni. Ok, dar sunt intr-un centru comercial, ma duc sa cumpar (am luat singurul rucsac in care n-aveam pix - pana si in masina aveam...). Dupa 2 minute gasesc un Inmedio - ura! "N-avem pixuri!". What? Adica, cum? Division by zero. Bun, luam de altundeva. Singurul loc cu pixuri pare sa fie Auchan. Care e plin de clienti si altii cu questuri similare ca al meu (probabil). Oare nu au la casa? (narator: nu, nu au).

Intru in Auchan, caut pix. Ma invart, gasesc pana la urma. Iau 3, ca sa fie sanse sa mearga unul. Ma duc la casele cu self-service. Coada. In sfarsit gasesc un aparat. Nu scaneaza codul de bare. Ma uit dupa ajutor. Mai incerc, tot nu. Help? ... Mai incerc, merge. Ura! Next! (am pix)

Completez foile. E mult de completat, cu date pe care le are statul roman. Pentru ca ei le-au emis. In fine... Coada, astept, predau foile, primesc un bilet cu numar de ordine. Ma gandeam ca aparatul ala trebuia sa fie self-service, sa-si ia fiecare numarul si ordinea. Dar probabil e nevoie de un gatekeeper. Plus, iti da foi de completat. Hai ca poate nu e pus degeaba acolo, inca un salariu de bugetar...

Stau, astept. Pare ca se misca relativ repede. Pana la mine. La mine se face pauza, ghiseul unde trebuia sa ajung (e usor de estimat unde ajungi, e afisaj cu numarul de ordine deasupra fiecarui ghiseu si sunt vreo 10) are o pauza de Facebook/Insta. Bine, nu ghiseul, tanti aia. Dar inteleg, e nevoie si de pauza.

Se termina pauza, s-au dat likes/inimioare/pokes si ce se mai da azi. Mi se striga numarul. Ma indrept cu incredere spre femeia care tocmai a iesit din pauza. Incep sa dau acte. Si aia. Si asta. Original si doua copii. Avem. Creste increderea... 

Dar, poc! "Stati putin, aici e gresit. Scrie numele PFA-ului, dar adresa persoanei fizice - a dumneavoastra. Nu e bine, trebuie sa luati legatura cu ei sa va re-emita documentul". Fuck. Asta inseamna niste mailuri/telefoane cu explicatii si undeva la +1 luna delay. Not good.

Hai macar sa fac partea a 2-a. Cum adica care partea a 2-a? Iti fac cont in Conectx, platforma de digitizare a intregului quest. In principiu. Pe care (cont) il faci completand o hartie. Apoi iei iar numar de oridine, ca Cerber a uitat sa-ti dea pentru tipul asta de ghiseu (si cumva e vina ta, ca asa s-a simtit din comunicarea cu ea). Apoi stai la coada, apoi mergi la tanti care scrie la un PC cu un singur deget. Si care-ti face copii la 100 de documente. Iti vine mail cu confirmare contului. "Ati primit mailu'? ... Stati, nu dati click. Mai trebuie un cont" (?!!?). "A venit confirmarea? ... Nu inca? Mai asteptam putin". Putin. Vine email, confirm, totul e ok. Pentru ambele conturi. Avem si MFA, implicit... nice.

In timp ce asteptam sa "se faca" contul, ma uitam prin acte. Si mi-a venit o idee - daca tot am pierdut deja ore din viata, pot sa mai incerc ceva... Sa mai iau un numar de ordine, sa vin cu aceeasi problema la alt ghiseu si poate tanti aia (care nu are nevoie de asa multe pauze) ma ajuta si rezolv. Sanse mici, dar nu zero. Hai sa vedem.

Ma duc la "informatii": "Tot eu, mai am nevoie...". Nu termin, deja mi-a mai dat un numar de ordine. Eficientizam procesul, e bine. Stau, astept. Sper sa nu cad la aceeasi doamna, ca ar fi ciudat sa-i explic explicatia.

Ura, mi s-a strigat numarul. E la ghiseul de langa doamna nerezolvata. O sa fie ciudat, dar fuck it. Let's go!

"Ia sa vedem, ce avem aici... Am nevoie de... si de..." "Vad ca sunteti pregatit, aveti toate actele in original + mai multe copii". (In sinea mea: da, m-am pregatit ca sa reduc riscul timpului pierdut sau esecului general al questului... pana acum nu a prea functionat). "Aici e o problema, nu va gasesc in sistem... ati platit X pana acum?" "A, v-ati mutat in sectorul 1, nu e bine..." (What?)

Macar tanti asta era mult mai sociabila, mi-a spus in mod repetat ca-i dam noi de cap, n-are cum sa fie asa de complicat si avem destul timp pana la finalul programului. Am apreciat. Exista speranta.

Dupa inca unele intrebari, unele care sunau foarte apropiat de "dar vai, ce avem noi aici?" si "mda, nu putem face nimic", s-a intamplat minunea: "gata, luati foaia asta, mai descarcati un document din Conectx si aia e". "Pai documentul descarcat nu ar trebui sa fie in original/semnat/stampilat?"

"Nu, ar trebui sa fie ok".

Vedem.