marți, 15 noiembrie 2022

taxe si impozite - digitizarea statului roman (adica, aia cu degetul...)

Bineinteles, este o poveste despre cum suntem digitali, dar nu digitizati - si cum mi-a afectat mie existenta temporar interactiunea cu statul roman. Adica, e un rant.

Ca sa intram rapid in povestioara (care e funny pentru unii, dar nu pentru mine), sa va dau context: masina cumparata in leasing pe PFA, s-a terminat leasingul, acum vreau sa ajunga (cu acte in regula) in proprietatea mea (sau a PFA-ului, same thing, kinda...).

Ca sa termini questul, trebuie sa bifezi cele 2 parti ale acestuia:

- sa inscrii bunul pentru impozitare/taxare pe numele tau (si sa te asiguri ca nu sunt datorii/restante)

- sa transcrii masina la politia circulatie pe numele tau, ca proprietar (eligibil pentru amenzi, taxe, asigurari, accize, din astea)

Partile trebuie facute in ordine, exista interdependenta intre ele - intai taxe/impozite, dupa aia politie/numar. Azi ne ocupam doar de prima parte.

Urasc questurile de tipul asta. Stiam ca o sa fie greu si am tot amanat, dar stiam ca exista o limita de timp care trebuie respectata (30 zile valabilitate acte primite de la leasing). Asa ca mi-am luat buletinul in dinti si am pornit.

Am crezut initial ca e doar partea cu politia. Asa ca am facut programare online (ura, doar 2 zile inainte de expirarea termenului!), dar cand a venit confirmarea, am citit lista de acte si ai nevoie de chestii care le iei de la taxe & impozite. Exact cum imi imaginam, nu poate fi asa de simplu...

Am plecat spre unul din sediile dedicate taxelor si impozitarii din sectorul unde exist juridic. L-am ales pe cel mai mare din 2 motive: era cel mai mare (scadeau sansele sa fie asteptarea lunga si sa nu ajungi unde trebuie, ca na, e cel mai mare), plus, stiam unde e (in mare - get it?). Am ajuns, am gasit singurul loc de parcare disponibil, am plecat spre institutie. 

Intrarea este ascunsa intre shaormerii/covrigarii, chiar trebuie sa intri intr-un fel de tunel/gang ca sa o descoperi. Si nici macar nu e aia intrarea, ca scrie clar pe o foaie A4 printata cum ca accesul se face pe intrarea laterala... Ok, gasesc intrarea laterala.

Accesul se face cu cartela, n-are nimeni cartela, dar e o tanti paznic de cealalta parte a usii. Nici ea nu are cartela, dar e un buton. Intru cu inca cineva intr-o sala mare. Pare ca noi 2 suntem coada. Nice.

Descriu problema pe care incerc s-o rezolv doamnei paznic. Adica, nu mergi tu acolo la oamenii aia, vorbesti cu paznicul. Ce intelege ea este mesajul procesat de institutie. Asa ca repet problema cu mai multe detalii ca sa ma asigur ca ajunge core-ul mesajului la cei care ar trebui sa ma ajute. Paznicul pleaca, se intoarce cu o tanara machiata cu prost gust si cu mult <orice> (nu stiu denumirile chestiilor pe care le dai pe fata, dar erau multe, cantitativ).

Re-explic problema. Inevitabil, aud "A, apo' nu aici! aici e cu persoane juridice!" "Pai eu... PFA" "Dada, tot persoana fizica sunteti. Trebuie sa mergeteti la sediul nostru din Auchan". Presupun ca trebuia sa stiu care sediu si care Auchan, pentru ca a facut ochii mari cand am intrebat-o adresa.

La plecare, deja cu primul fail in brate, intreb paznicul "... toaleta?". Se uita lung la mine, dar trece o blonda pe langa si-mi spune, zambind "este, dar doar pentru angajati"... I see.

Plec spre arhicunoscutul sediu din centrul comercial. Bineinteles (chiar nu m-a mirat deloc) nu exista nici un fel de loc de parcare in pacarea pe multiple niveluri. Am uitat sa zic ca am ales o zi si un interval orar pentru acest quest - tocmai ca sa fie cat mai liber: si la taxe, si la impozite, si la parcare, si in trafic. N-a fost.

Am parcat la cateva sute de metri mai incolo, in fata Romstal. N-o sa se supere, ca oricum nu dureaza mult (narator: a durat).

Centrul comercial era plin. Oameni la cumparaturi, gura-casca, adolescenti si multi pensionari. Forfota. In sinea mea: oare cum e intr-o perioada de timp aglomerata?

Dupa intrebari/directii, am reusit sa gasesc sediul taxe & impozite. Nu era mare coada. Stai, aia e doar coada la "informatii" - mai era o coada, dar pentru cei care au trecut de Cerber. Cum ce "informatii"? Pai, stai la coada initiala, ajungi la o tanti plictisita careia ii explici care e questul tau, iti arunca niste foi si "te intorci cu ele completate".

Ok, iau foile. Multe chestii de completat. N-am pix. Intreb in jur, n-are nimeni. Ok, dar sunt intr-un centru comercial, ma duc sa cumpar (am luat singurul rucsac in care n-aveam pix - pana si in masina aveam...). Dupa 2 minute gasesc un Inmedio - ura! "N-avem pixuri!". What? Adica, cum? Division by zero. Bun, luam de altundeva. Singurul loc cu pixuri pare sa fie Auchan. Care e plin de clienti si altii cu questuri similare ca al meu (probabil). Oare nu au la casa? (narator: nu, nu au).

Intru in Auchan, caut pix. Ma invart, gasesc pana la urma. Iau 3, ca sa fie sanse sa mearga unul. Ma duc la casele cu self-service. Coada. In sfarsit gasesc un aparat. Nu scaneaza codul de bare. Ma uit dupa ajutor. Mai incerc, tot nu. Help? ... Mai incerc, merge. Ura! Next! (am pix)

Completez foile. E mult de completat, cu date pe care le are statul roman. Pentru ca ei le-au emis. In fine... Coada, astept, predau foile, primesc un bilet cu numar de ordine. Ma gandeam ca aparatul ala trebuia sa fie self-service, sa-si ia fiecare numarul si ordinea. Dar probabil e nevoie de un gatekeeper. Plus, iti da foi de completat. Hai ca poate nu e pus degeaba acolo, inca un salariu de bugetar...

Stau, astept. Pare ca se misca relativ repede. Pana la mine. La mine se face pauza, ghiseul unde trebuia sa ajung (e usor de estimat unde ajungi, e afisaj cu numarul de ordine deasupra fiecarui ghiseu si sunt vreo 10) are o pauza de Facebook/Insta. Bine, nu ghiseul, tanti aia. Dar inteleg, e nevoie si de pauza.

Se termina pauza, s-au dat likes/inimioare/pokes si ce se mai da azi. Mi se striga numarul. Ma indrept cu incredere spre femeia care tocmai a iesit din pauza. Incep sa dau acte. Si aia. Si asta. Original si doua copii. Avem. Creste increderea... 

Dar, poc! "Stati putin, aici e gresit. Scrie numele PFA-ului, dar adresa persoanei fizice - a dumneavoastra. Nu e bine, trebuie sa luati legatura cu ei sa va re-emita documentul". Fuck. Asta inseamna niste mailuri/telefoane cu explicatii si undeva la +1 luna delay. Not good.

Hai macar sa fac partea a 2-a. Cum adica care partea a 2-a? Iti fac cont in Conectx, platforma de digitizare a intregului quest. In principiu. Pe care (cont) il faci completand o hartie. Apoi iei iar numar de oridine, ca Cerber a uitat sa-ti dea pentru tipul asta de ghiseu (si cumva e vina ta, ca asa s-a simtit din comunicarea cu ea). Apoi stai la coada, apoi mergi la tanti care scrie la un PC cu un singur deget. Si care-ti face copii la 100 de documente. Iti vine mail cu confirmare contului. "Ati primit mailu'? ... Stati, nu dati click. Mai trebuie un cont" (?!!?). "A venit confirmarea? ... Nu inca? Mai asteptam putin". Putin. Vine email, confirm, totul e ok. Pentru ambele conturi. Avem si MFA, implicit... nice.

In timp ce asteptam sa "se faca" contul, ma uitam prin acte. Si mi-a venit o idee - daca tot am pierdut deja ore din viata, pot sa mai incerc ceva... Sa mai iau un numar de ordine, sa vin cu aceeasi problema la alt ghiseu si poate tanti aia (care nu are nevoie de asa multe pauze) ma ajuta si rezolv. Sanse mici, dar nu zero. Hai sa vedem.

Ma duc la "informatii": "Tot eu, mai am nevoie...". Nu termin, deja mi-a mai dat un numar de ordine. Eficientizam procesul, e bine. Stau, astept. Sper sa nu cad la aceeasi doamna, ca ar fi ciudat sa-i explic explicatia.

Ura, mi s-a strigat numarul. E la ghiseul de langa doamna nerezolvata. O sa fie ciudat, dar fuck it. Let's go!

"Ia sa vedem, ce avem aici... Am nevoie de... si de..." "Vad ca sunteti pregatit, aveti toate actele in original + mai multe copii". (In sinea mea: da, m-am pregatit ca sa reduc riscul timpului pierdut sau esecului general al questului... pana acum nu a prea functionat). "Aici e o problema, nu va gasesc in sistem... ati platit X pana acum?" "A, v-ati mutat in sectorul 1, nu e bine..." (What?)

Macar tanti asta era mult mai sociabila, mi-a spus in mod repetat ca-i dam noi de cap, n-are cum sa fie asa de complicat si avem destul timp pana la finalul programului. Am apreciat. Exista speranta.

Dupa inca unele intrebari, unele care sunau foarte apropiat de "dar vai, ce avem noi aici?" si "mda, nu putem face nimic", s-a intamplat minunea: "gata, luati foaia asta, mai descarcati un document din Conectx si aia e". "Pai documentul descarcat nu ar trebui sa fie in original/semnat/stampilat?"

"Nu, ar trebui sa fie ok".

Vedem.



joi, 22 septembrie 2022

No video!

 Aseara ma intorceam de la bere cu niste colegi germani. Sunt in Germania pentru cateva zile si ei au vrut sa bem o bere impreuna (care se stie ca nu e niciodata la singular).

Bun, dupa ce am baut berea, am decis ca modalitatea optima de a ajunge la hotel e sa mergem pe jos. Pentru ca era tarziu si dupa bere merge o plimbare prin aer liber. Plus, putem combina asta cu sightseeing.

Am descoperit ca traseul propus de GMaps ne duce prin Red Light District. Nice? Maybe.

O poza a districtului e o amintire relevanta pentru viitoarele povestiri, plus ca daca o trimiti amicilor pasionati de culoarea purpurie o sa fie invidiosi.

Am scos telefonul, am facut o poza.

O fereastra se deschide, o locatara a districtului cu decolteul aglomerat striga la mine "No video!". Zambesc, declar ca doar am facut o poza si incerc sa-mi continui drumul. Insa se pare ca nu e asa de simplu: tipa tipa (stiu, stiu, diacritice...) la mine din nou: "Come here!" "Give it!". Inteleg ca situatia nu a asa de simpla, dar totusi nu am incredere in autoritatea ei, asa ca zic, zambind: "No, no... I'll just continue walking".

Si atunci, in acel moment, ceva s-a intamplat: am fost teleportat intr-un cartier rau-famat al Bucurestiului, unde cineva (sex feminin) ma injura. Injuraturi din alea specifice unei anumite parti ale societatii romanesti.

Reactia mea a fost "Haha... stiam ca esti romanca!" la care injuraturile s-au intetit si volumul discutiei s-a accentuat.

Am incercat sa ies rapid din zona rosie (nu e chiar asa de mare, e cumva proportionala cu marimea orasului) si ma gandeam deja ce ar fi urmat daca ma duceam cu telefonul la ea.

Probabil ma intorceam fara (telefon), dar cu (o vanataie).

Worth it.

marți, 23 august 2022

de ce, TNB? de ce?



Acum ceva timp (relativ mult) am cumparat bilete pentru un spectacol TNB intitulat "James Bond Symphonic Night". Stiu, stiu, e cheesy si e clar ca n-o sa fie mega-classy si un eveniment cultural desavarsit. Nu aveam pretentii/asteptari mari, dar era totusi TNB. Dar a fost rau, mult mai rau de atat...

Sa va povestesc... Spectacolul era programat sa inceapa la ora 20:00 (cu intrarea in sala la 19:30). In primul rand,  s-a intarziat. Mai mult decat de obicei. Un spectacol cu o productie ampla si actori de renume ar putea avea niste intarzieri (si e si normal) - dar si alea in niste limite rezonabile. Pe la 20:15 sala a inceput sa cheme startul cu aplauze. A facut-o de vreo 3 ori inainte de ridicarea cortinei, undeva pe la 20:20. Chiar si atunci insa, spectacolul n-a inceput decat cateva minute mai tarziu, dupa ce am stat cateva minute in bezna si abia dupa ce s-au rezolvat unele probleme tehnice (proiectorul functiona, dar nu era sunet).

A aparut un MC care a tinut un mini discurs de prezentare a "acestei productii unice in Romania". Mi s-a parut un pic suspect si "productii unice" folosit in prezentarea initiala suna ingrijorator. Dar hai sa fiu optimist/pozitiv, nu are cum sa fie rau, nu?

Marturisesc, pentru primele cateva minute am fost entuziasmat: pe scena a aparut un Aston Martin (a fost condus pana pe scena, nu era deja acolo) DB5, cel arhicunoscut din seriile clasice James Bond. Am vazut insa si cei 4 care faceau parte din "orchestra simfonica" - si m-a ingrijorat putin. Deja aveam niste presimtiri sumbre...

Cvartetul era compus din 4 insi cu 4 instrumente (chitara, saxofon, tobe si chitara bass). Nu-mi inchipuiam cum aceste 4 instrumente ar putea reda piese din coloana sonora James Bond, dar am zis ca "hai sa vedem". Nu m-am inselat, nu au putut.

De ce? Pai, in primul rand, "orchestra" era de fapt un aport auxiliar la muzica care canta prin sistemul sonor al salii. Adica, mai cantau ei in varful muzicii pe care o stiam deja din filme. Cateodata ii si auzeai (mai ales pe cel de la percutie).

Macar sunetul era calitativ bun - totusi, vorbim de sala mare/principala a TNB. A, nu v-am zis inca? Da,  a fost in sala mare - ceea ce a contribuit la cresterea (artificiala, se pare) asteptarilor. NB: oare ce ai nevoie ca sa bifezi ca sa poti desfasura o activitate in sala mare a TNB? Bani, influenta, relatii? Noroc? O economie proasta condimentata cu putina recesiune si o tona de inflatie? Dar divaghez...

Inceputul cu cele 5 minute in care au cantat bucata de melodie tematica pe modul "repeat" a fost intringant, deja ma asteptam ma lucruri marete (remember DB5-ul). Apoi a venit un cantaret pe scena care a interpretat melodia cea mai cunoscuta din ultimele editii James Bond (din era noua) - cea din soundtrackul "Casino Royale", o stiti... A cantat bine, mi-a placut.

Apoi inca (multe) niste minute de ascultat muzica din coloana sonora a filmelor. Nu prea m-a deranjat, dar mai tarziu am descoperit ca, de fapt, cam ala e spectacoloul: ascultarea sociala a melodiilor din coloana sonora, in sesiuni lungi (~10 minute?).

Dar ce facea orchestra, o sa intrebati? Pai, basistul a lipsit cel mai mult de pe scena. Practic, a fost plecat de pe scaunul lui cam 70% din durata spectacolului. Altii, au plecat si ei, dar mai putin. Am remarcat ca cel de la saxofon n-a plecat niciodata. Ma intreb de ce, o fi avand motivele lui - ca de exemplu: era un sfert din orchestra "simfonica" care avea un spectacol live la TNB. Cu sala aproape plina...

Din cand in cand se intamplau mini-scenete cu actiune fada proiectata ca un spectacol de umbre pe arhi-cunoscutul "disc alb" de lumina pe care-l stim din tematica James Bond. Niste dansuri/lupte prost coregrafiate care nu impresionau nici un copil. Dar am zis ca ok, poate contribuie la atmosfera. N-a contribuit.

Dupa inca 2 melodii interpretate bine (mi-a placut cantareata, chiar are voce si cea ce-a facut ea pe scena a fost apogeul serii) si cateva pauze (lungi, bineinteles) de ascultat la unison coloana sonora, lumea a inceput sa plece. Initial, credeam ca la toaleta. Dar nu mai reveneau.

Lucrurile s-au clarificat cand au inceput sa apara comentarii din sala, cateva chiar strigate. Unele huiduieli ne-exagerate si timide. Dar mesajul publicului era clar. 

Apoi lucrurile au devenit mai interesante. Nu mai bune, dar mai interesante (in sensul de "popcorn interesante", nu cred ca mai avea cineva asteptari...).

S-au diminuat luminile si au intrat in sala 2 siruri de oameni in costume swat(?) / de militari / forte de interventie. S-au plimbat pe acolo si au iesit in sunete violente de focuri de arma (doar din boxe). N-am inteles.

Apoi, in pauzele de ascutat muzica tematica se mai plimba cate un reflector prin sala intunecata intentionat. Atmosfera!

Lumea n-a apreciat, nivelul dezaprobarilor s-a intetit.

Intr-un moment care nu putea sa pice "mai bine", si-au facut aparitia pe scena doua motociclete tip chopper, incalecate de 2 tipi cu costumatie corecta: piele, tricou, vesta. Aveau si tatuaje. Plus, i-am remarcat in fata TNB pentru ca erau foarte zgomotosi in timp ce fumau. Si nu prea se potriveau cu lumea de acolo... Revenind: a mai aparut un personaj care a luat cuvantul. Se pare ca face ceasuri. Pentru vedete. Si le vinde. Si sunt frumoase. Cred ca le si putem cumpara, daca nu suntem saraci. Oricum, a iesit cu o gluma cu "5. 7 fara 5". Ce-a fost asta?

Lumea deja fierbea. Era evident. Atat de evident, ca a intervenit cineva. Cantaretul din prima parte a iesit pe scena ca sa transmita un mesaj si sa incerce o remediere a situatiei: trebuie sa respectam productia, efortul n-a fost mic si se construieste o poveste. Sunt pauze, multe si lungi, dar sunt ok - vezi cu povestea. Totusi, trebuie sa respectam oamenii care sunt pe "lemnul sfant" al scenei. Si oricum (parafrazez), "daca ati fi mers vreodata la opera, va plictiseati si acolo". Tineti minte asta cu "lemnul sfant", voi reveni.

Am ales sa raman, desi am vrut sa plec de cateva ori. Eram in "popcorn mode" & "what could go even more wrong". Si oricum, ne-a promis cantaretul ca cei care pleaca vor putea intra la alte spectacole ale lui, gratuit. Nu voiam asta.

Continuarea spectacolului a fost mai alerta un pic dupa acest moment. Pauzele au fost scurtate, n-am mai ascultat atat de mult James Bond soundtrack. A mai cantat o fata, tanara - relativ ok, dar era clar ca e foarte emotionata. De apreciat.

La final a mai iesit o data pe scena cantaretul de la inceput, cel care a incercat sa calmeze spiritele si sa explice spectacolul neinitiatilor. A mai cantat o data melodia cea mai cunoscuta (din nou, a cantat bine, din punct de vedere glas - doar ca s-a incurcat si s-a desincronizat cu orchestra). Asta dupa inca un mini -discurs despre efort, abordare noua/inovativa, un pic de "lemn sfant" (da, a mai zis inca o data asta), niste poveste si cum ca el oricum mai revine pe scena TNB. Chiar a mentionat ca el a facut un pas in afara "aurei lui de cantaret de opera" (citat, pe bune!) ca sa participe, ca invitat, la experimente culturale ca acesta. Si ca e ok, ca lui i-a placut.

Au fost si cateva aplauze, cele mai multe pentru cantareata cea mai talentata. Dar s-au oprit cand a multumit sponsorului: un producator de mezeluri.

Cineva n-a vrut sa mai iasa pe scena la final (probabil individul cu ceasurile si publicitatea). De asemenea, MC-ul care a luat cuvantul la inceput a mentionat (in discursul lui de la inceput) ca trebuia sa fie si ceva cocktail party, dar au fost niste probleme logistice si nu se mai intampla. No harm done - nici macar nu stiam de cocktail - si cred ca nu eram singurul...

Am remarcat ca multa lume folosea telefonul: selfies, poze, checkin, filme. Nu are rost sa mergi la teatru/spectacol daca nu stie bula ta sociala despre ce ai facut. Bine, sunt putin ipocrit, dar ideea e clara. Nu conteaza experienta, impresiile si cultura - daca n-ai destui followers.

Unii din sala aplaudau zgomotos, indelung (peste momentul in care se opreau aplauzele generale, cu mult). Cateodata strigau si fluierau (apreciativ). Cred ca erau din cunoscutii celor de pe scena - sigur erau din aura cantaretului, ca la el faceau cel mai mult zgomot.

In concluzie, sunt dezamagit de TNB. Nu cred ca trebuie sa sustii experimente culturale la Teatrul National, mai ales in sala mare. Hai, poate in cazuri extreme, in salile alealalte. Dar ma astept ca la TNB, in sala principala, sa particip la o experienta culturala validata. Ca sa parafrazez, pe "lemnul sfant" al acelei scene s-au perindat generatii de oameni de valoare universala, nu cred ca merita sa alteram asta cu productii ieftine (si nu ma refer la cost) si de valoare indoielnica. Altfel, pot participa (si am facut-o) la experimente (mai mult sau mai putin) culturale - dar la alte teatre/venues, in alte contexte. Si nu in sala mare.

Toata chestia a durat cam o ora. In total: 3 interpreti. 6 interpretari (incluzand repetarea de la final), 5 cantece. Si parca era si un cvartet, pe undeva... Cu tot cu pauzele pentru explicatii si arogante. Si cu tot cu multele minute de ascultat muzica in difuzoarele salii, fara sa se intample nimic altceva. Faceau parte din experienta si poveste!

Probabil puteam sa reproduc experienta ascultand soundrackul James Bond acasa, in timp ce foloseam social media si-mi cumparam ceas. Si poate molfaiam un salam...