luni, 19 iulie 2021

despre masini si soferi

Nu detin o masina. Adica, nu a mea, cu acte. Leasingul e o formula mai buna pentru mine.

Un drum lung (care poate dura toata viata, de exemplu) devine plictisitor, desuet, rutina - daca masina si soferul sunt aceeasi pe intreaga durata. Chiar daca are curbe interesante, urcusuri/coborasuri, zone de viteza (unde mai iei si amenda) - plictisul este garantat de dimensiunea temporala.

O masina in leasing are optiuni mai multe: poti sa alegi un set de dotari care sunt relevante pentru tine atunci, dar care pot fi alterate la urmatoarea. Poti merge sportiv cu o masina puternica sau in maxim de confort/lux intr-o limuzina classy.

Important e sa ai grija de masina, constant. Sa mergi la cel mai bun (de cele mai multe ori si cel mai scump) service. Sa ai grija ca piesele sunt originale. Sa ai te asiguri, constant, ca masina e intretinuta si fericita.

Detii o masina, oricat de buna/faina/sexy ar fi, tot te plictisesti s-o conduci. Si poate si ea lasa la volan, cand nu esti acolo, pe cate unul. Na, a intervenit o urgenta, ajuta un prieten, parea ca stie sa conduca mai bine... Motive sunt.

E plin targul auto de masini de tot felul. Noi, mai putin noi. Suple, mai sportive, elegante, cu numar mic de kilometri la bord, cu probleme documentate sau ascunse. Toate asteapta un sofer, cu disperare.

Toti suntem soferi. Toti soferii care cauta o masina. Unii nu au, dar isi doresc. Si se considera piloti exceptionali, in sinea lor. Sau chiar sunt, in acceptiunea generala. Oricum toti sunt piloti de Formula 1, daca-i intrebi... si cei cu masina, si cei care inca n-au una.

Posibilitatea inchirierii exista, insa nu e pentru mine. De obicei masinile sunt pline de probleme, extra-rulate si te pot lasa in drum, la pachet cu o serie noua de probleme pe care nu le aveai inainte de inchiriere.

Deci da. Voi folosi leasing si-mi voi ajusta configuratia masinii in functie de ceea ce e important pentru mine in acea perioada. Si masina la care renunt va ramane cu amprenta mea, despartirea va fi grea - dar sper sa gaseasca un sofer care s-o merite.


Asa si cu casatoria.


(Aceasta este un pamflet. Razi.)

joi, 11 martie 2021

You are ban, a**hole

 De ceva timp ma dau cu simulatoare auto - adica, online, cu alti jucatori, reali/humans (non-AI).

Pentru ca masini si Paul Walker. Si pandemie.


Aseara, dupa o lupta relativ scurta intr-o cursa online l-am acrosat pe unul si a iesit in decor pentru scurt timp, dar destul cat sa piarda pozitia.

Individul imi scrie:

"you are ban asshole!"

Am intrat la boxe, ca era important sa-i raspund:

"actually, I'm 6th"

 Badabum-tsss.

joi, 5 noiembrie 2020

In sfarsit m-a contactat...

 ... Microsoft Tech support.

De mai multe ori. Azi.

Am aflat cu ingrijorare ca calculatorul meu cu Windows este folosit de diverse entitati care locuiesc intr-o lista extinsa de tari (destul de dubioase, dar niciuna Romania). Si desi eu sunt in Romania (baietii stiau acest amanunt, doh), $cineva face chestii din tarile mentionate folosind calculatorul meu.

Marturisesc ca:

- nu ma asteptam sa ma sune

- mi s-au parut dintotdeuna hazlii povestioarele despre acest fel de interactiuni (si, cateodata, interesante din punct de vedere Security/Social Engineering)

- inseamna ca isi extind piata spre alte tari. Sau Romania este deja o tara dezvoltata (doh! normal ca este!) si e in colimatorul "afacerilor" (si) de acest fel

Din pacate n-am aplicatie de inregistrare phone calls (mi-am pus ulterior, dar era prea tarziu...).

Redau mai jos relatarea la cald pe chat (cunoscutii/cunoscatorii stiu unde si recunosc personajele) - am acoperit numele mentionate din motive evidente. Scuzati erorile gramaticale. Enjoy!



vineri, 25 septembrie 2020

Nu inteleg de ce...

Intamplare de azi din pauza de pranz.

A venit la mine un nene cu un ten ma inchis de culoare al pielii (n-am remarcat asta decat mai tarziu si nu stiu cat de relevant e, dar o mentionez). M-a abordat cu 'ma ajutati cu cardul asta? vreau sa scot niste bani si nu ma pricep. e al unui baiat fara picioare...' si mi-a intins un card BCR.

Mentionarea baiatului fara picioare a fost triggerul pentru mine si atunci am fost atent si la detaliile de mai sus....

I was like 'hey, wait a minute'... but also 'hmm, let's see what the actual F is this'. So...

Merg cu el la ATM, imi intinde cardul.

Eu: 'a, nu. faceti dvs, eu va zic cum'

... baga cardul ... 

Eu: 'pinul il stiti?'

... se jura de vreo 3x ca il stie...  aha, clar, let's see how this goes...

Pe ecranul ATM apare mesaj cum ca (,) cardul e "stricat" si il sfatuieste sa mearga la banca emitenta, bla-bla.

Eu: 'mai incercati o data'

... omu' face la fel, acelasi rezultat (doh)

Eu: 'a, pai zice ca tre' sa mergeti la banca emitenta... si ce noroc! suntem chiar la BCR, banca emitenta! intrati dumneavoastra pe aici (si arat spre usa de la 2m de noi), va ajuta ei!'

Se uita lung la mine, eu ma uit lung la el, fara sa ma misc..

Se indreapta spre banca, intra...

Eu plec.

Dupa 10s, mai uit inapoi, deja iesise si mergea spre urmatoarea 'victima' ...

Ma intreb: de ce? Care e scopul final? Ca explicatii pana acum am asa:

- gasise un card si voia sa "vada ce-i cu el"

- "gasise un card" si voia sa ghiceasca pinul

Dar ce e clar este ca insistentele lui ca sa iau eu cardul si sa-l folosesc la ATM sunt cele care au validat ca banuiala mea initiala era corecta... Heh.


marți, 15 septembrie 2020

Despre intentii bune si pavarea drumurilor cu ele

De cele mai mute ori cand ma extrag din modus operandi specific si reactionez pozitiv cu o "fapta buna" sunt rasplatit invers. De exemplu, daca cineva incearca sa intre pe o strada aglomerata cu masina si cumva alinierea planetelor din horoscopul zilnic imi dicteaza sa-l las, va parca putin mai tarziu, punand avariile si blocandu-ma pentru cateva zeci de secunde (care par mult mai multe, datorita nervilor si mentionarea ciclica a intregului lui lant genealogic).

Dar azi intentiile bune au pavat drumul altuia (sau aproape au pavat... sper).

Cand ma conving sa ma misc prin soare/aer (mai ales in perioada asta a anului, cand vremea e cea mai buna pentru asemenea activitati), o fac cu bicicleta prin Herastrau. Alternativele rutiere sunt mai multe, dar majoritatea sunt 'meh', in afara de una - care-mi place din mai multe motive (nementionabile).

Drumul spre/dinspre Herastrau despre care vorbesc implica o traversare a DN1 (pe trecere, bineinteles!) intr-o zona cu 3 benzi pe sens unde se circula rapid si grabit cam tot timpul - adica, zona fantanii Miorita, aici (incercuit verde):


Va imaginati, e o aventura fiecare traversare. Si pentru ca de obicei sunt printre participantii la trafic la volan (adica, in partea cealalta a povestirii), stau linistit pe trotuar pana ori se aduna mai multi oameni care vor sa traverseze (de oricare parte - ca sa motiveze consumul de carburant extra pentru franare), ori cand unii (desi nu sunt bagat in buza strazii si nici nu ma uit nervos la incomming traffic) decid ca sunt buni crestini si opresc, fortandu-i si pe celalti de pe benzile adiacente sa faca la fel. De cele mai multe ori se aplica scenariul al 2-lea. Ca si in seara asta.

Am traversat prima jumatate. Au oprit si cei din al 2-lea sens. Doar ca era un politist pe motor, cu sirena/girofar pornite in spatele unui SUV, primul langa centura pe banda din mijloc.

Intentia mea buna a fost sa-i fac semn politistului ca-l las sa treaca. Care a rezultat in soferul SUV accelerand si trecand peste trecere, oprind dupa - probabil ca sa lase politistul sa treaca. Au trecut amandoi si, pentru 10 secunde m-am simtit bine despre fapta mea buna - pana am vazut politistul care a oprit langa SUV si a tipat la el, apostrofandu-l.

Atunci mi-am dat seama ca greseala mea a generat alte 2 greseli: una a soferului SUV, care n-avea voie sa treaca peste trecerea unde desfasuram eu activitatea semi-sportiva cu accente crestino-pozitiviste; si a 2-a a politistului, care a facut si el ca primul, doar ca, fiind politist, si-a permis sa tipe la initial sinner.

Si asta pentru ca eu am decis sa fiu un om bun si sa las pe altii sa se grabeasca mai mult decat mine. Desi si eu, si ei, eram in contradictie cu legea rutiera.

luni, 31 august 2020

Aron e arbitru mai bun

 Cand mergem in "parcul nostru", exista un joc inventat pe care-l jucam cu imaginatia, dar folosind 2 jucarii din parc: un cal pe un arc din ala de-l lasa sa se miste pe toate partile cand te urci pe el. Si o motocicleta, asemenea.

Unul se urca pe cal, altul pe motocicleta si exista arbitru pentru cursa. Aida e tot timpul pe motocicleta, eu sunt cu calul si Aron e arbitrul - adica cel care povesteste ce se intampla in cursa, cine/ce avantaje are si stabileste, la final, castigatorul acesteia. De obicei... doar ca weekendul asta am incercat sa fiu si eu arbitru (desi eu am fost arbitrul original... dar hai sa nu divagam).

Si in timpul cursei arbitrate de mine, calul calarit de Aron face un cacatzel mic in mijlocul pistei... iar motocicleta Aidei aluneca pe el si derapeaza, iesind in decor.

Radem noi 10 secunde (mai mult eu, ca mi s-a parut o gluma buna), apoi Aida tranteste:

- Ok, acum e Aron arbitrul... Cursa lui tati e cu prea multi cacatzei.

joi, 6 februarie 2020

Doua de la Aida


Astea sunt de acum aproximativ un an in urma...

Intreruperi
M-a certat ca o tot intrerup in timp ce vorbeste. Si asa face si maica-sa. Mi-a si explicat de ce: vorbeste rar si-si gaseste greu cuvintele.
Ok, scuze, nu mai fac!
... Cateva minute mai tarziu, iar am intrerupt-o.
A explodat, tipand:
"Ai facut acum exact cum am zis!"