joi, 6 februarie 2020

Doua de la Aida


Astea sunt de acum aproximativ un an in urma...

Intreruperi
M-a certat ca o tot intrerup in timp ce vorbeste. Si asa face si maica-sa. Mi-a si explicat de ce: vorbeste rar si-si gaseste greu cuvintele.
Ok, scuze, nu mai fac!
... Cateva minute mai tarziu, iar am intrerupt-o.
A explodat, tipand:
"Ai facut acum exact cum am zis!"

joi, 30 ianuarie 2020

ANAF - V.day

Azi mi-am facut curaj sa ma duc, ca omu' contribuabil, la ANAF. M-am incarcat de pozitivitate (energie, cum se zice) si m-am indreptat spre locatie. Locatia e relativ aproape (un factor important, considerand ca sunt extrem de comod), deci m-am convins.
Se stie™ ca la ANAF faci minim 3 bounces intre birouri pana ajungi la cel corect. Asta insa nu-ti garanteaza ca-ti si rezolvi scopul vizitei, dar macar e cel corect. Durata variaza: depinde de zodie, configuratia stelara din noaptea precedenta si, foarte important, nivelul de nervi pe care-l acumulezi in acest quest. Cu cat creste, dureaza mai mult. De aia.
Cu eficienta-n frunte, am decis sa incerc sa bat sistemul si sa merg direct la biroul la care mi-am rezolvat problema ultima data, pe un quest similar. Dar, ce sa vezi, surpriza (not really...), nu a mers - nu e cel corect!
Asa ca m-am dus la o alta adresa, la mansarda (nici nu stiam ca e si mansarda acolo, TIL). First bounce!
O tanti ocupata (mai ocupata decat prima) mi-a explicat ca tre' sa ma duc, de fapt, in holul principal. Locul pe care oricine ajunge la ANAF face orice ca sa-l evite.
De ce? Pentru ca acolo e asa:
- aglomeratie
- lipsa de organizare
- oameni nervosi
- oameni nervosi care defuleaza ("comunisti" si "needucati" zboara regulat pe acolo)
- hackeri care incearca sa sparga sistemul
Cum care sistem? Sistemul in care te duci la ecranul care livreaza tickete de ordine in functie de cele 5 categorii de probleme pe care ai vrea sa le rezolvi. Ceea ce e aiurea, pentru ca la ANAF ai minim 20 de probleme doar tu, un individ - si asta inainte sa ajungi la ei!
Bun, incerc sa ma gandesc la ceva care sa nu fie totusi generic (ergo, cu coada de asteptare lunga), dar nu gasesc decat ceva care suna relativ similar cu obiectivul questului meu. Iau un bilet si ma duc "mai incolo", resemnat: 7 persoane in fata. Hai ca n-o fi asa de rau!
BTW, second bounce!
In acest moment am dat de primul hacker: o tanti mai in varsta statea langa aparat si apasa pe toate cele 5 butoane de pe ecran, consultand numarul de persoane care sunt in fata (afisat pe ticket) si incercand sa "prinda" pe cel mai mic. Din injuraturile suprimate in soapte ale respectivei, concluzionez ca "peste tot e coada lunga". Ajuta la resemnare. Capra vecinului.
Realizez (datorita hackerului mentionat) ca sunt sanse mari ca cele 7 persoane din fata sa fie, intr-un procent mare, "imaginare". Si am dreptate: in mai putin timp decat credeam sar peste 3-4 care nu raspund la apel si ma pregatesc, ca urmez...
Dar apare o alta hackeritza, incearca sa se bage in fata la orice coada, pufaie si flutura parul. E insotita de unul care se uita "prin zona", aratand catre diverse cu degetul. Cu degetul mijlociu.
Din fericire, nu incearca la "coada mea". Stupid conversation avoided.
Oricum, ca si hint: daca exista cineva cu un maldar mare de hartii in fata, durata interactiunii cu ANAF-ul prin gemuletul minuscul al ghiseului va fi mare. Garantat.
Si bineinteles ca apare un cuplu cu un maldar de hartii, care tocmai "n-a terminat" la celalalt ghiseu si se pune in fata. Intervin. N-au decat o intrebare. Sa-i cred? Hai ca sunt crestin azi... ii las.
Da, a durat putin.
Vin eu, spun ce vreau. "Nu e bine. Mergeti la ghiseul 6. Vorbesc cu colegul si va cheama el." Eu eram la ghiseul 4. Cumva, voiam la 5 (hi #mumu!).
Third bounce!
Vine unu, se baga in fata, mai pierd 10 min. Calm... calm... nu prea functioneaza. Incep sa empatizez cu cei care tipa "comunisti". Da, inca mai sunt. Sunt altii.
Dar, hai, ca termina! Gata.
ANAF: "ia hartia asta, faci X si Y. vii dupa 3 zile si iei alta hartie. nu, nu se poate online. nici notificare. si nu merge nici POS." (am scris fara litere mari la inceput de propozitie. stiu. intentionat.)
In fine, consider questul 90% terminat, am destule informatii sa-l termin de acasa.
ANAF, sper ca ne vedem niciodata, Also, repara in pana mea POS-ul. S-ar putea sa fie cel mai important POS din tara.

luni, 23 decembrie 2019

Petrecerea de Craciun (cu Firma)

Deja am destule petreceri cu colegii in preajma sarbatorilor de iarna ca sa pot scrie un articol generalizand aceste evenimente si tipologia oamenilor participanti.
So, here we go.

= Preambulul petrecerii
Se trimite notificarea interna despre data si locatia petrecerii. De obicei, de catre HR (sau cum se cheama departamentul care are astfel de indeletniciri pe la voi).
Si de obicei, petrecerea are o tematica... care implica costume (sau doar elemente: papuci, palarii, tricouri, chiloti - the works).
Urmeaza un val de remarci care se doresc a fi inteligente/funny, dar sunt passive-aggresive. Daca nu-ti dai cu parerea, nu esti cool. Asa ca, fa-o! Lumea te va aprecia ca un coleg implicat in activitatile companiei, mai ales daca o faci cu umor. Nu uita ca e si o ocazie buna de a infinge niste ghimpi in colegul/colega care nu-ti place: indiferent despre parerea ta reala, a ta trebuie sa fie contra. Mai ales daca este in "comitetul organizatoric" al evenimentului...
Se discuta locatia, orarul, mijloacele de transport, zilele libere (si daca se lucreaza a 2-a zi), cine cu ce/cine vine (de obicei, cu branza...). Toata lumea care are cele mai puternice parari impotriva oricaror lucruri mentionate anterior sunt cei care sunt cei mai investiti in petrecerea asta si cei care si-o doresc cel mai mult. Dar o sa incerce din rasputeri sa ascunda asta.
Daca felul in care comunica compania are si suport pentru emoticoane, adauga cat mai multe. Sexual innuendo time!
Iteratiile ulterioare ale discutiei sunt mai dese in zilele premergatoare petrecerii, dar niciodata la fel de intense ca la primul anunt. Regulat, se revine pe detalii arhi-cunoscute.

= Ziua petrecerii
Discutiile interminabile despre care mai trece pe acasa inainte, cu ce se imbraca, daca vor valida tematica aleasa cu costumatia, cat de mult se va bea si unde se va continua petrecerea - vor fi incununate despre relatari repetate ale petrecerilor anilor trecuti. Noteaza-i pe cei care participa la aceste discutii, ii vei identifica diseara in lista de mai jos...
Se re-anunta petrecerea si tematica. Unii vor face eforturi de ultim moment sa se plieze si sa rezolve problema majora a costumatiei. Altii deja sunt pregatiti...

= Petrecerea
Niciodata nu va incepe la timpul corect: va fi ori prea devreme, ori prea tarziu. Cineva n-o sa aiba timp sa faca ceva sau va avea prea mult timp astfel incat sa "nu stie daca mai vine". By the way, cei care "nu stiu daca vin", vin. Cei care nu vin (fo' realz) sunt cei care, senini, spun "nu" - si atat. FYI.
Voi enumera mai jos tipologiile de petrecareti active la acest fel de evenimente.

- "heavy drinker"
Cel care se duce direct la bar si ia cu el multi colegi. Incepe cu tequilla/shots. Va bea putin (din cauza ca nu rezista la bautura) overall.

- "sufletul petrecerii"
Exista cineva care este over-dressed (de exemplu, daca tematica este "funny christmas", el va veni imbracat in ren, cu barba de santa si un sistem elaborat de lumini de brad alimentat de la baterii; rosul este culoarea preponderenta). A facut-o intentionat, pentru ca "se stie" ca e funny si "sufletul petrecerilor". De fapt, e trist, frustrat si instabil emotional. Va fi extrem de enervant pentru ca se va baga in toate dansurile si va calca lumea pe picioare. Sigur va schimba de minim 3x outfitu' . E "seara lui".

- "dansatorul"
Danseaza de la momentul T0. O face acceptabil, are ritm, recunoaste unele piese si cere DJ-ului "piesele lui". Cateodata canta. Va disparea in scurt timp, merge intr-un alt "club" (cu manele).

- "organizatorii"
Echipa organizatorilor trebuie sa danseze/intretina petrecerea non-stop. Majoritatea nu stiu sa danseze, dar sunt obligati s-o faca. Nu le place nici macar lor petrecerea. De la un moment dat, nici macar nu se mai feresc/o ascund...

- "femeia buna"
Exista o lista de "femei bune" in orice firma. Stiti voi, cele care nu danseaza decat intr-un singur fel, pe cu totul alt ritm decat cel al melodiei si care considera ca simpla lor prezenta in zona dansanta este un eveniment. Ele cred despre ele ca sunt foarte populare, dar nu sunt. Sunt triste - si se vede.
De obicei au un sot/prieten gelos acasa. Danseaza doar cu unii - aia se cred importanti si smecheri, dar defapt sunt ... doar safe.

- "sportivul/durul"
Stiti voi, cel/cea care vine iarna la birou cu bicicleta, in pantaloni scurti. Ajunge tarziu in noapte pe ringul de dans si danseaza cu aceleasi miscari violente (si in acelasi ritm) orice melodie. Probabil il gasiti si a 2-a zi dimineata, singur, tot acolo: inca danseaza...

- "masculul alfa/violent"
Acest tip de personaj a crescut in violenta. Se lauda cu camatarii pe care-i cunoaste, cu volumul de muschi pe care-l au cei care "merg cu el la sala" si povesteste intamplari violente "din cartier". Este extrem de violent, intrinsec - dar se chinuie mult sa pastreze controlul. Tipa incruntat si vizibil nevos in jur, dar revine imediat, simuland cu o grimasa "o gluma". Instabil si periculos.

- "rebelul"
Vine la petrecere, dar sta tot timpul afara, "la fumat". Nu se prinde in nici o activitate "de grup" si, implicit, nu e de acord (nici macar nu e important cu ce...). Bea afara, in frig, pana se imbata. Si apoi tipa la politisti/jandarmii care trec prin zona. Seara e un success daca e luat la sectie si colegii grijulii transorma acest eveniment din drama in tragedie.

- "drama queen"
Timid la inceput (chiar daca de obicei, majoritar, aceasta tipologie este populata de femei), zambeste mult si danseaza light. Dupa ce nivelul de alcoolizare urca un pic, este pe boxe/mese. Cateodata cade (sau macar simuleaza, ca sa fie prins(a) de colegi).
Este cel care suna la 112 cand "rebelul" este luat la sectie.
Sau cea care plange in hohote cu lacrimi de crocodil colegul "saracu'" care a injurat politistii/jandarmii si acestia l-au saltat. Ca vai, saracu'... "ce i-au facut". Lumea ii da servetele si geaca. Strategia merge.

- "horny mofo"
Il/o vezi. Ei au un scop si sunt eficienti. Daca-i urmaresti, te prinzi lejer care este targetul. Cateodata reusesc.

- "prietena DJ-ului"
Este cea care, atunci cand o baga cineva in seama, va "deveni" centrul atentiei. Stie sa danseze si sa se distreze - se considera mult mai frumoasa decat este. De fapt, ii place la nebunie sa fie in centru atentiei. De aia e si prietena cu ala... nici macar nu stie cum il cheama.

- "de-al casei"
Omu' care se agita de la T0 pe ringul de dans. Initial, scopul lui este sa inceapa petrecerea, s-o porneasca, s-o activeze. Asta insa se rezolva cu sau fara el. Problema e ca nu mai pleaca - e tot timpul acolo, danseaza defazat, aceleasi miscari ca si acum 5 ore. Ii impinge/calca pe picioare pe toti. Dar e meritul lui ca petrecerea e reusita. Alcoolul n-are nici o vina.

- "scapat din lesa"
O data pe an ai voie sa bei/dansezi. Te intalnesti cu unii (daca reusesti sa-i convingi) la "o bere" inaintea petrecerii. Bei de rupi la petrecere (cateodata cedezi si adormi printr-un colt). Daca se termina si inca esti constient, propui sa mergeti sa beti undeva unde mai "este inca deschis"...
Doar e seara ta. Dupa aia, la anu' ...

- "seful"
Este infranat, nu se distreaza, pleaca printre primii. Cateodata tine discursuri care incep cu "nu sunt fanul discursurilor...".

- "cel care-si doreste sa fie sef"
Este overdressed pentru eveniment. Bea cea mai sofisticata bautura din menu. Nu danseaza niciodata si discuta toata seara doar cu superiorii ierarhici. E seara evaluarii, pentru el/ea...

Si la final, o chestie pe care nu mi-am explicat-o niciodata: la din astea, lumea sta cu cei cu care oricum sta tot timpul - aceeasi colegi de echipa/birou. Extrem de rar se discuta in afara cercului tau stramt. Poti observa "geografia" antropologica a petrecerii: oamenii stau doar cu "echipa" lor.
Telul este sa demonstreze ca ei sunt cei mai cei - dar rateaza scopul intregului eveniment.

Nimeni nu-si mai aminteste tema...

luni, 2 decembrie 2019

Android salveaza MacBook Pro / Apple / MacOS

Sa va povestesc despre cum mi-am "salvat" MBP-ul cu ajutorul Androidului. De fapt, a telefonului. De fapt, cu ajutorul lanternei de la telefon.

Ha, v-am starnit interesul, nu?

Se facea ca, intr-o seara (dupa ce in timpul zilei MacOS ma anunta ca are un nou update/upgrade de facut si nu-mi permiteam downtime la statia de lucru in timpul programului), am dat drumul procedurii de upgrade la ultima si cea mai faina/noua/buna versiune a sistemul de operare de pe MBP-ul de la munca.

Toate bune si frumoase, pana la reboot. Ce se intampla?

  • laptopul pornea (ca-i auzeam ventilatoarele functionand)
  • functiona (ca-i puteam apasa CapsLock ca sa se aprinda singurul LED disponibil ca semn "de viata" de pe noul MBP - vezi nota de la final)
  • pe ecran nu aparea nimic; am "reusit" sa-l "prind" afisand logo-ul Apple pentru mai putin de o secunda, de cateva ori... dar, atat


Bun.

Caut pe google/youtube chestii legate de simptomele afisate de pacientul suferind. Primul link e al unui tip care spune ceva de telefon si lanterna lui... Il inchid, e idiot, n-are cum.

Fast forward cateva ore frustrante. Nu pornea statia de lucru si $maine trebuie sa merg la birou, si mai am si o tona de treaba... Not good.

Din experienta, pun un buffer de timp intre mine si problema frustranta. Decid sa il las asa, "mai vad eu maine dimineata", poate-mi vin niste idei (noi).

Se face dimineata. Nici o idee noua. Acelasi comportament.
Si-mi amintesc, in disperare de cauza, de primul video YouTube vizualizat cu ocazia inceperii aventurii.
Care este asta:
https://www.youtube.com/watch?v=qdLvzOqFiGw

Pe scurt (si rezolvarea): iei telefonul + pornesti lanterna + o indrepti spre ecran si "vezi" ca ai, de fapt, prompt de login (extrem de greu de vazut, doar daca tii lumina puternica intr-un anumit unghi devenea putin vizibil). Dupa incercari (cateva) de click pe login item-ul corect si introducerea parolei in campul respectiv, am reusit: a bootat.
L-am si restartat, ca sa ma asigur ca e "one time issue". A mers. Si (inca) merge si azi.

Qapla'


sâmbătă, 21 martie 2015

Product Management?

Unde am activat pana acum, pe parcursul carierei, echipa Product Management/Business Analysts/Project Management/Whatever_the_name (cei care dau specificatii si sunt clientii directi ai echipelor de dezvoltare) avea un rol specific companiei/workflowului in care activau. Adica, niciodata n-a fost un rol in workflowul de dezvoltare a platformelor/aplicatiilor care sa varieze mai mult decat rolul PM de la o companie la alta.





Din punctul meu de vedere si din experienta, path-ul de evolutie al unui rol tehnic este clar si general valabil. Adica, esti tehnic (dev/qa/sysadmin/etc) si evoluezi. La un anumit nivel al evolutiei in cariera tehnica, ai de luat o decizie - iar optiunile sunt :
- arhitect (de sistem, de aplicatie, etc)
- manager
- PM

Mergand pe ultima optiune, poti activa ca si PM in 2 feluri :
- PM tehnic - care proceseaza cerintele de la business si din prisma tehnica, iar rezultatul muncii lui (specificatiile) au si indicatii de implementare (mai mult sau mai putin) tehnice
- PM atehnic (acesta nu vine pe path-ul evolutiv descris mai sus) - care proceseaza cerintele de business fara sa-si puna probleme tehnice, iar rezultatul muncii lui (specificatiile) sunt doar "user stories", fara nici o farama de informatie tehnica

Cel mai bine/eficient am functionat in prima varianta.



Cel mai prost am functionat in varianta de mai jos :
- PM fara background tehnic care proceseaza cerintele de la business si scrie specificatii folosind termeni tehnici si (cateodata) adaugand si "putin tehnicus" prin cerintele de acceptanta
Adica, o ciorba dintr-o struto-camila. Cu varza.

De ce am functionat cel mai prost (fiind date ipotezele de mai sus):
- PM impune solutia tehnica propusa de el ca si criteriu de acceptanta; neavand expertiza tehnica, aceasta e de cele mai multe ori gresita (din punct de vedere tehnic); incercarea de impunere a unui path de rezolvare tehnic in cerinta de acceptanta face ca echipa de dezvoltare sa nu mai aiba (sau sa nu mai accepte) ownership tehnic
- PM isi limiteaza cerintele de business din specificatiile proiectului din cauza ca (,) crede ca intelege platforma si din perspectiva tehnica; adica, isi pune singur piedici tehnice (care in cele mai multe situatii nu exista si/sau exista, dar necunoscand solutia sau neavand destula expertiza tehnica, este considerat blocked)
- discutiile cu un PM care nu este tehnic (dar crede ca e) in specificatiile rolului sau din acea companie sunt interminabile/ineficiente si neconstructive
- specificand cu "artefacte" tehnice, un ticket poate fi refuzat in dezvoltare pentru ca solutia tehnica ceruta ca criteriu de acceptanta este gresita (desi cerinta de business poate fi valida!)
- aceasta tipologie de PM isi "permite" sa se implice chiar si in workflow-urile de dezvoltare - am observat unii PM dandu-si cu parerea in procesele de estimare si despre starea in care trebuie sa fie un ticket (de exemplu)
- PM care (cred ca) au cunostinte tehnice, dar rolul in companie si workflowurile in care activeaza nu sunt create pe acest criteriu sunt daunatori toate partilor implicate (business/dezvoltare), fie doar din perspectiva filtrarii cerintelor in functie de cunostintele lor tehnice, a delay-urilor de comunicare datorate unor ambiguitati in specificatii si a livrabilelor alterate de nivelul tehnic al specificatiilor



Dragi PM : incercati sa intelegeti in care setup activeaza echipa PM din acea companie si adaptati-va. Daca considerati ca nu este workflow-ul corect, sunteti pe jobul gresit (sau chiar compania gresita).
Puteti incepe evolutia pe partea tehnica, va incurajez chiar! Si cand ajungeti un membru tehnic intr-o echipa de dezvoltare, va doresc sa nu interactionati cu PM mini-tehnicus, pentru ca o sa-l... bateti.

Succes!

luni, 2 martie 2015

Zoo Bucuresti

Weekndul asta, fiind 1 Martie, mi-am invins lenea specifica weekendului si am vizitat Zoo din Bucuresti.

Fiind prima data cand am facut acest lucru, voi lista primele impresii :
- ca orice gradina zoologica si aceasta ma deprima (poate fi si vremea frumoasa, tot nu-mi place sa vad animale (mai ales din cele mai mari - vulturi, lei, tigri, pitoni) ingraditi intr-o arie (sau intr-un volum, in cazul pasarilor) mic)

- toate animalele par triste, fara energie si sedate (in afara pestilor din acvarii)
- e plin de copii (lucru bun), dar si de parintii lor (mai mult sau mai putin educati - tatii ma "ingrozesc" cel mai mult, mai ales cei care fumeaza cu o fata din aia "da ba, sunt un tata bun, mi-am dus odraslele la Zoo...")
- majoritatea parintilor fumeaza (poate din cauza ca m-am lasat de fumat remarc si aceste lucruri)

- exista camere accesibile online (poate vrei sa te deprimi si noaptea, daca se vede ceva...)
- exista si QR codes + aplicatie - care foloseste ca un fel de ghid virtual (nu am folosit-o pentru ca-l stiu pe autor, dar am vazut pe unii care o foloseau)

- leul ragea (foarte cool, mai ales ca se auzea din orice parte a gradinii, chiar si din afara ; din pacate, spre finalul vizitei orice raget de-al leului auzit ma facea sa inteleg ca nu era un semnal pozitiv -> ma intrista)
- 3 x tigri (cu aceata ocazie am aflat ca tigrii sunt mai mari ca leii - nu numai la Zoo Bucuresti)

Vizitatorii (oamenii) erau dubiosi (putin spus) iar animalele erau ori "lipsa" (din cauza iernii, sper) sau triste. Cireasa de pe tort a fost o blonda de 2m+, purtand pantaloni din piele (la Zoo :) ) , care incerca sa cheme un tigru intr-un cadru fotografic (adica, incerca sa pozeze un tigru cu telefonul :) ) astfel :
"Pis-pis-pis".
Trist.


sâmbătă, 21 februarie 2015

cum "aduci clienti"



Eram la in zona Centrului Vechi din capitala, la un local cu muzica live impreuna cu niste colegi. Dupa ce s-au consumat "niste" cantitati de alcool (si deja majoritatea oamenilor se gandeau sa se retraga), una dintre colege a sarit de la masa in intampinarea unei fete care tocmai intrase in incinta si cu care se "cunostea foarte bine" (dupa tipetele isterice cu care i-a marcat aparitia, tropaiturile stridente spre ea si sariturile energice cu ea in brate). Ce s-a intamplat in continuare voi detalia cu "linuta", pentru a sugera un plan bine pus la punct :
- colega prezinta fata noua barbatilor din grup (si, cateodata, fetelor)

- in putin timp s-a hotarat sfarsitul petrecerii si retragerea
- colega & fata insista sa mergem la "un bar" situat "putin mai incolo"
- se pare ca insista destul de bine, eu ramanand singurul care insista sa nu mearga (nu pentru ca banuiesc ceva, ci pentru ca sunt obosit/"batran")
- cedez (eram singurul care nu mergea, eram "acea persoana..." care "sparge petrecerea"); vom merge la bar
- ajungem la bar (intr-adevar nu era departe...)
- colega & fata se pupa cu diversi de acolo
- una dintre ele ma duce la bar si-mi spune, aratandu-mi barmanul "el este Peter, poti comanda orice" (well, D'oh!)
- un nenea se potriveste in dreptul usii de la intrare (nu mai puteai iesi decat daca-l "deranjai"), uitandu-se "interesat" pe geam. pret de minim 10 minute
- toata lumea comanda ceva (desi nu era nimic special in acea locatie, lumea fiind aproape hotarata doar cu cateva minute inainte sa "mergem acasa")

... in afara de mine. Eu "m-am prins" (sau sunt doar paranoic). Ma duc acasa, pentru mine marketingul si PR-ul se face altfel.