Despre intentii bune si pavarea drumurilor cu ele

De cele mai mute ori cand ma extrag din modus operandi specific si reactionez pozitiv cu o "fapta buna" sunt rasplatit invers. De exemplu, daca cineva incearca sa intre pe o strada aglomerata cu masina si cumva alinierea planetelor din horoscopul zilnic imi dicteaza sa-l las, va parca putin mai tarziu, punand avariile si blocandu-ma pentru cateva zeci de secunde (care par mult mai multe, datorita nervilor si mentionarea ciclica a intregului lui lant genealogic).

Dar azi intentiile bune au pavat drumul altuia (sau aproape au pavat... sper).

Cand ma conving sa ma misc prin soare/aer (mai ales in perioada asta a anului, cand vremea e cea mai buna pentru asemenea activitati), o fac cu bicicleta prin Herastrau. Alternativele rutiere sunt mai multe, dar majoritatea sunt 'meh', in afara de una - care-mi place din mai multe motive (nementionabile).

Drumul spre/dinspre Herastrau despre care vorbesc implica o traversare a DN1 (pe trecere, bineinteles!) intr-o zona cu 3 benzi pe sens unde se circula rapid si grabit cam tot timpul - adica, zona fantanii Miorita, aici (incercuit verde):

Va imaginati, e o aventura fiecare traversare. Si pentru ca de obicei sunt printre participantii la trafic la volan (adica, in partea cealalta a povestirii), stau linistit pe trotuar pana ori se aduna mai multi oameni care vor sa traverseze (de oricare parte - ca sa motiveze consumul de carburant extra pentru franare), ori cand unii (desi nu sunt bagat in buza strazii si nici nu ma uit nervos la incomming traffic) decid ca sunt buni crestini si opresc, fortandu-i si pe celalti de pe benzile adiacente sa faca la fel. De cele mai multe ori se aplica scenariul al 2-lea. Ca si in seara asta.

Am traversat prima jumatate. Au oprit si cei din al 2-lea sens. Doar ca era un politist pe motor, cu sirena/girofar pornite in spatele unui SUV, primul langa centura pe banda din mijloc.

Intentia mea buna a fost sa-i fac semn politistului ca-l las sa treaca. Care a rezultat in soferul SUV accelerand si trecand peste trecere, oprind dupa - probabil ca sa lase politistul sa treaca. Au trecut amandoi si, pentru 10 secunde m-am simtit bine despre fapta mea buna - pana am vazut politistul care a oprit langa SUV si a tipat la el, apostrofandu-l.

Atunci mi-am dat seama ca greseala mea a generat alte 2 greseli: una a soferului SUV, care n-avea voie sa treaca peste trecerea unde desfasuram eu activitatea semi-sportiva cu accente crestino-pozitiviste; si a 2-a a politistului, care a facut si el ca primul, doar ca, fiind politist, si-a permis sa tipe la initial sinner.

Si asta pentru ca eu am decis sa fiu un om bun si sa las pe altii sa se grabeasca mai mult decat mine. Desi si eu, si ei, eram in contradictie cu legea rutiera.