How I saved a big chunk of time (and money): be smart when buying infra

I buy "servers" online quite often.
When I start a new project, when I need to isolate an environment, when integrating a new customer to a specialised solution - I buy new infrastructure.

Each time I have to research, get the best hardware for the money, make sure I get it quickly enough to remove any delays. But the delay is already there: getting new hardware is cumbersome, each provider has its own quirks. Gotta find the bookmark/credential, have to login (always, with MFA!), get to the corect page/section...

There are times (a lot, as of late) when I need to either scale down* (most often) or scale up (hopefully, when you have more traffic/clients, not due to some bottlenecks...). This means new servers, basically - the old ones are discarded, get new ones. So, let's do this all over again!

So, I created a set of ... tools that help me greatly with this recurring process. Had them on hand, always available and working. 

But then, isn't this an issue for everyone that has EVER bought a "server"? It is! Then, let's polish the tools, make them more efficient/streamlined and have them coherently available as a platform for others to benefit.

How should this be called?

Cloud Cost Optimizer <- catchy, no? :) 

Good, done, delivered: 

https://cloudco.me

* I often scale down the hardware spec for a specific project/platform - for 2 main reasons: deploying constant performance improvements + monitoring the exact scale the user/project needs. Plus, is a personal quest to never over-pay for infra!

Why I built DriftE: A Privacy-First Approach to exposing Infrastructure Reality

 

This is now v1.5.0 - with a lot of feedback from users already implemented. We welcome yours too!

Content

As a Cloud Architect/DevOps/SRE for over a decade, I’ve seen the same pattern repeat: a team achieves 100% Terraform coverage, only for "shadow infrastructure" to creep in via manual console hotfixes, emergency troubleshooting, or scripts that never made it into the IaC repository.

The problem? Standard terraform plan is inherently limited to what is already in your state files. It won't tell you about the rogue RDS instance, extra OpenSearch nodes that got added to Staging env to "speed it up a bit" or the permissive IAM role created in the console last Friday night.

I built DriftE to solve ALL this, but with a specific architectural constraint: I don't want your cloud credentials.

The "Anti-SaaS" Security Model

Most modern drift detection platforms operate on a "SaaS-first" model that requires you to hand over cross-account roles or IAM users with broad read-only permissions to their backend. For security-conscious enterprise teams, this is often a non-starter.

DriftE uses a local-first hybrid architecture:

1. Standalone Local Runner: A single, compiled binary that you run within your own infra or local workstation.
2. Credential Isolation: The runner uses the local AWS profile (similar to AWS cli). It performs all cloud discovery locally. Your credentials NEVER leave your environment and are never transmitted to our servers.
3. Metadata-Only Sync: The runner identifies discrepancies, encrypts the deltas and sends only that metadata to our SaaS/backend via HTTPS.

Why a Standalone Binary?

We intentionally avoided the "heavy agent" or "persistent container" requirement. A standalone binary means:

• No complex dependencies to manage.
• Runs on-demand, part of a pipeline/workflow or as a simple cron job.
• High-performance execution without the overhead of a managed runtime.

Transparency and Access

We are building this for professionals, which means that if the standard/Free tier doesn't meet your needs, the other tiers have Transparent pricing, right on the main page. There's no "Contact Sales" buttons to see a price or start a trial (unless you really want to contact sales for a custom Enterprise setup/offer :) - and there's a way to do that too).

• Free Tier: A fully functional free tier exists for small environments and side projects.
• Trial: We offer a 14-day Pro trial with no credit card required. We want you to see the value in your own infrastructure before any commitment.

Resources for the Community

I'm looking for feedback on the localized execution model and the attribute-level comparison logic.

• Showcase (Interactive Previews): https://drifte.io/showcase
• Documentation: https://docs.drifte.io
• Public Changelog (v1.5.0): https://docs.drifte.io/reference/changelog

I'll be in the comments to discuss the technical specifics of the DuckDB-based comparison engine or the distribution strategy.

The IaC Reality Gap is where Outages are Born

 Stop guessing. Know your infrastructure reality. DriftE is here.

The Problem: We’ve all been there. A "quick" security group change in the console during an incident. A manual S3 bucket created for a one-off task. A hotfix that never made it back to the .tf file.

Standard IaC "plan" tools only tell you what they know about. They are often blind to "Shadow IT" and manual mutations that bypass your state. This gap is exactly where production incidents and compliance failures are born.

The Solution: DriftE is a deep-drift discovery engine designed to enforce reality. We query your cloud APIs directly to find exactly what’s actually running.

Why DriftE?

• Detect "Shadow IT": Native discovery of UNMANAGED resources that your code doesn't even know exist.
• Private-First Architecture: A single optimized standalone binary for macOS and Linux. Your credentials and state files NEVER leave your perimeter.
• Smart Noise Reduction: Advanced logic handles the "false positives" (like minor formatting differences) that clutter standard reports.
• High-Performance Analytics: Powered by a specialized embedded engine for instant, attribute-level comparisons at the edge.
• Declarative Governance: Define custom validation rules to enforce organizational standards across all resources.

Key Features:

• Automated Trial Management: Start for free with a 14-day TEAM trial; reverts to a base tier automatically.
• Cross-Platform Support: Fully optimized standalone binaries.
• Deep Attribute Sync: Precise detection of silent mutations in existing resources.

Check your current Cloud vs IaC stance Ready to see what's actually running in your cloud?

🚀 Get Started: drifte.io 📦 Download the Runner: get.drifte.io 💬 Slack Community: Join the DriftE Workspace 📖 Docs: docs.drifte.io

Let's talk: https://join.slack.com/t/driftegroup/shared_invite/zt-3ro0ure0h-JbFUVJIQIdKE~Q2KpLETBw

• #DevOps #SRE #Terraform #CloudSecurity #IaC #DriftDetection #AWS #PlatformEngineering

This is the best IaC drift detection/remediation platform that's currently available!  It has no match in terms of capabilities, security and cost! Try it, take back control of your Cloud Stance!

Sefu' la bani pentru timp - ep.1

Fac chestii legate de calculatoare, internet si bani de mult timp - adica, mai mult de 20 de ani. Desi cumva fac binary (adica, 1 si 0) stuff de mai demult, cam de pe atunci imi dau unii si bani... Imi place sa lucrez la produse, nu sa fiu mercenar care e contractat pentru proiecte. Dar cateodata fac si asta, pentru ca <pune aici lista de motive subiective pe care le vad obiectiv ca obiective>. Nu e in scopul actual, poate in alta serie, ma mai gandesc...

Acum ceva timp am discutat cu un potential client, firma de produs, pentru un contract de colaborare. Tehnic, nimic special si bifa majoritatea detaliilor cruciale pentru mine - cum ar fi "poti lucra de oriunde" (adica, remote, nu work-from-home - si sigur nu din birou). Dar aici intervine specialul: trebuie sa rulezi un agent pe calculator, care agent inregistreaza diverse aspecte ale activitatii si le trimite pe "serverul" firmei. De fapt, "agentul" ala e produsul firmei si vanzarea/intretinerea lui e business-ul principal.

Abordarea e cam noua (cel putin pentru mine), asa ca inca de la inceput am (multe) dubii si indoieli. Pun multe intrebari. Bineinteles, agentul este marketat la interviu(ri) ca un overhead inexistent (cel putin dupa "ceva timp", ca "te obisnuiesti") si un impact minim asupra privacy. Deci, in momentul asta, nu exista nimic major ca sa motiveze inceperea colaborarii - ba dimpotriva, exista minusuri si un mare semn de exclamare: agentul.

De ce am decis sa semnez? Pai, pentru ca sa documentez si sa scriu materialul asta. In afara de valoarea artistica si distractiva - voiam sa vad cum e viata cu "agent", pentru ca am inteles ca e un trend care nu numai ca exista, dar prinde amploare. Nu intelegeti gresit, am setat termen limita pentru "experimentul" asta la 3 luni calendaristice - moment in care sa re-analizez sumar situatia si sa pun stop (ca eram 99% sigur ca asta va fi concluzia). Plus, pentru ca nu am nici un cal in cursa asta, pot observa experimentul cat mai obiectiv, doar "plec" dupa 3 luni, nu? Sau asa am crezut...

Niste detalii logistice, importante pentru poveste: contractul este "time-material", adica "esti platit exclusiv pentru timp, ala e cea mai importanta metrica si (cel putin contractual) altceva nu conteaza" (de exemplu: calitate, livrabile, deadlines, din astea). Cumva acest aspect dubios a fost "vandut" ca un avantaj, practic poti lucra mai mult decat timpul normal de lucru pe zi/luna si esti platit mai bine. Sa vedeti, surpriza, nu e chiar asa ...

De asemenea, o sa anonimizez personaje, nume, companii, produse - scopul nu e sa tintesc cu negativitate o anumita entitat/persoana, ci sa documentez un fel de lucru, care are si o "cireasa" in varf: agentul. 

Si am inceput... E important de inteles ca in faza asta startul era cat se poate de relaxat, stiam ca nu e nevoie sa ma implic prea mult, oricum se termina in 3 luni si e doar un experiment de documentat. Inca din primele discutii, am remarcat ca toti sunt sefi - bine, mai mult sau mai putin, unii sunt mai putin sefi decat altii, dar tot sefi sunt. Handleru' meu a fost desemnat un roman (ceea ce e bine - cel putin comunicarea va fi mai eficienta, nu?) - o sa-l numim... Porumbel.

Il stiti pe Porumbel, va asigur: e acel personaj care a facut ceva tehnic in trecut, dupa aia a decis sa se duca spre "management" ca sa-i fie (un pic mai mult decat inainte) luate in seama parerile semidocte. Plus, are printata origanigrama firmei pe perete si e mandru ca e printre cei cu numele propriu specificat in patratel (chiar daca numarul total al oamenilor din companie, inclusiv non-angajati, e sub 100).

Ei, printre indatoririle lui Porumbel era sa-mi "dea" taskuri (din capul lui sau al altora). Ceea ce era imposibil, pentru ca rolul meu era ceva nou pentru companie si pentru el, mai ales pentru el. Asa ca, in curand, am ramas fara taskuri. Ceea ce e relativ ok, doar ca Porumbel ma intreba la ce mai / de ce nu lucrez (wtf?)...

Personajul bineinteles ca era important, din cauza ca era cel mai apropiat dintre "plebe" de seful sefilor (o sa-i spunem in continuare BK, de la Big Kahuna). Apropierea asta se manifesta - nu des, ci tot timpul - mai exact in zona dorsala BK. Un alt sef, peste Porumbel, dar sub BK, era CTO - el era mai tehnic decat toti, arata tuturor asta intr-un fel agresiv extrem si incredibil de brutal, jignitor de-a dreptul. Cu mine nu s-a intamplat asta, nu stiu de ce... Si nici cu BK (doh!), el era scutit - dar restul, restul incasau palme cu piciorul regulat, pe toate mediile si indiferent de context. La scara generala, CTO nu era o mare scofala din punct de vedere tehnic, cunostinte, experienta - dar in companie acest lucru nu era important, era seful cel mai aproape de varful piramidei, care era, bineinteles, BK.

Orice discutie la care am participat se baza pe pupaturi dorsale repetate si stoice. Ce era insa extrem de interesant e ca actorii sedintelor isi schimbau radical personajul in functie de componenta publicului. De exemplu, Porumbel: era agasant si arogant daca nu era BK prin zona. Altfel, in prezenta BK-ului, era transformat: atent, lua notite (de nefolosit, scria cuvinte in ordine aleatoare), punea chestii in calendar, avea pareri total de acord cu ale lui BK si CTO, din astea. La fel, CTO zicea ceva (orice), doar daca exista BK pe acolo - altfel, tacea superior sau, in cel mai "bun" caz, ardea niste palme random celor care erau in preajma. "Tacea important" si daca era intrebat direct, in group sau private chat. Raspundea doar daca se aliniau planetele din punct de vedere astrologic si zodia ii permitea sa emita o silaba (de obicei si aia scrisa/pronuntata gresit). S-a demonstrat ca nici macar nu era nevoie de motivatie sau temei (tehnic), palmele se dadeau si, de obicei, se indurau in liniste.

Eu zic multe lucruri despre ce si cum am facut si ce o sa fac in continuare. Consider ca transparenta e importanta, lumea trebuie sa inteleaga cat mai mult context si sa aiba vizibilitate pentru planuri. De obicei, cei cu care lucrez vad asta ca un mare avantaj si chiar incearca sa adopte comportamentul asta pe o scara mai extinsa. Nu si Porumbel, care mi-a reprosat dupa o sedinta in care era prezent si BK ca "vorbesc prea mult si il pierd"... Initial am crezut ca e o gluma, dar ulterior s-a demostrat ca era exact cum ma temeam eu ca e... Adica, ii cheltuiam aiurea timpului dumnezeului, intelegi? 

Oamenii din zona tehnica, asa-zisii lideri, daca stiau ceva (tehnic, despre produs, workflows, business, orice), pastrau pentru ei. Nu exista documentatie suficienta sau clara. Ceea ce exista a fost scris cat mai obscur posibil si cu cat mai putine detalii, si alea "criptate" cu limbaj de lemn si termeni nedefiniti. E prima companie in care numele proprii, nu rolurile, sunt prezente in documentatie si reutilizate la scara atat de larga incat e clar ca nu e o omisiune/greseala. Doar asa iti pastrezi jobul sigur si puterea/importanta, nu?

Mai mult chiar, din cauza ca multe din lucruri treceau prin "mana unor oameni-cheie" (aia din documentatie) lucrurile se miscau foarte incet, totul se bloca des si chestii critice asteptau dupa vreun "sef". Altfel, n-ar mai fi sef, nu? Ba chiar daca esti sef si cheie - cand raspunzi unui amarat la 1 AM (ora ta), iti arati public cat de motivat si daruit cauzei esti. Cineva o sa observe asta - numele lui incepe cu B si se termina cu K - si iti creste ratingul.

Straturile astea de sefi se mentineau si prin structura Jira - solutia de ticketing folosita. Workflow-urile erau foarte complexe, cu zeci de campuri, foarte multe text boxes de completat obligatoriu si o multitudine de pasi pe care nu-i puteai sari. Nu am vazut nicidata asa ceva in contextul Jira - nici macar la corporatii cu sute de mii de oameni. Varful durerii Jira e ca nici macar nu-ti poti pune singur un task/ticket. Adica, poti doar daca (in cazul meu) Porumbel iti face el un epic si acolo iti poti adauga tu tasks/subtasks - recte, e important si munceste, ce nu e clar?

Asta cu accesul nu se limita doar la Jira, ci si la alte sisteme - de exemplu, Cloud (solutia folosita de ei, n-o s-o numesc). Cumva aici sunt de acord, nu e neaparat nevoie sa acorzi access mai ales in zonele sensibile si mai ales noilor veniti. DAR, daca eu am de facut $ceva si ca sa livrez acel $ceva intr-un mediu necesita sa bat la cap mai mult de 3 oameni ca sa "dea un click undeva" si apoi sa setez tuneluri criptate folosind 3 solutii diferite - asta nu mai e security, e "cum sa repari motorul masinii cu penseta. prin evacuare. cand esti mecanic." Hai ca o sa zic si asta - suna "bine" daca esti "platit in functie de timp", nu? Sincer, nu, viata e prea scurta si ficatul il folosesc pentru alcool, nu pentru stres.

Hai ca am scris prea mult pentru episodul initial... Planul din acest moment e sa structurez "documentarul" in 3 episoade - cu un posibil Epilog final care sa concluzioneze totul si sa traga niste linii sub ecuatii.

Ramanem aici cu semnul de carte: am agentul instalat pe calculatorul _meu_ , lucrez doar cu sefi intr-un setup restrictiv, cu multa sarma ghimpata pozitonata strategic si politic. Ego-urile sunt imense, toti sunt niste genii care fac doar munca epocala, critica pentru umanitate si la cel mai inalt nivel tehnic, epic chiar. 

Si rezultatul e acel agent, care face mult mai multe decat prevede pamfletul. Nici macar nu mai e problema morala ceea ce se intampla: dintr-un proiect interesant din punct de vedere tehnico-psihologic a devenit un studiu antropologic care are nevoie de psihiatri si sociologi.

Agentul spion devine personajul principal in ceea ce urmeaza...

mi-am luat surubelnite noi...

 Ma plimb cu trotineta electrica. Pentru ca e cald afara si pentru ca bateriile sunt multe si inchise semi-ermetic - cateodata intra in protectie termica si se opreste motorul. Solutia e sa trag pe dreapta si sa rebootez tot ansamblul. S-a oprit si de data asta, dar a facut un zgomot ciudat, pe care nu l-am mai auzit - zgomot venit dinspre motor?. Si n-a mai mers reboot, a ramas oprita.

Bun, deci s-a stricat. Caut pe internet, dau niste telefoane - gasesc doar reprezentante oficiale ale unor producatori care nu sunt ai trotinetei mele. Reprezentanta producatorului meu e in China - aproape glumesc, e undeva in capatul celalalt al Bucurestiului, pe diagonala. Deci, nu bun.

Gasesc undeva "in zona" (vezi ghilimelele, pentru ca zona mai exacta e Chitila) pe cineva care repara orice. Il sun, raspunde, pare parca proaspat trezit din somn dupa ce-a baut vin dulce cu vin sec aseara. "Nu veniti dupa cum va zice Google, da-mi pe Whatsapp si-ti dau eu pin". Aha. Da locatia, ma duc acolo, ajung, sun... "nu e acolo dom'le, veniti inapoi si intrati pe strada aia la 50m mai in spate" "Pai acolo e un drum desfundat..." "Da, da, ala... mergeti pe el, ajungeti exact la mine in curte".

Stai, cum adica "in curte"? Credeam ca e o "firma", nu un nenea. Eh, ce sa-i faci, deja sunt aproximativ "aici", hai sa incerc. Ajung, parchez chiar in curte. Bine, fsvo "curte", ca nu prea are gard... Dar da, pe langa casa.

Tot in "curte" erau si alte multe trotinete electrice. Dezordine, piese, unelte, cauciucuri de trotinete, roti cu jante de masini... Nu inspira incredere deloc. Dau de nenea, era printre fiare. Ii explic ce s-a intamplat. "A, e de la baterie. A facut scurt si nu mai porneste. Lasati aici, o desfac, se repara, nici o problema. A, si aveti si pana." Ma uit, wtf! Chiar aveam pana pe spate. Cum? Dupa ce s-a stricat? In acelasi timp?... Whatever.

Las, plec. Cumva, cu emotii. Mai e maine aici? (Deja ideea repararii era departe...)

A 2-a zi, suna telefonul. "Sunt cel de la reparatii... dada... problema mare" Oups! "Pai, s-a stricat controllerul, nu am ce sa-i fac. Ala nu e facut de mana de om, odata stricat, aia e." "Ce optiuni am, atunci?" "Haideti ca Caut eu, sa vad ce gasesc, dar sigur nu se gaseste in Romania."

Cateva minute dupa imi trimite pe Whatsapp cum se cheama piesa si un link de unde puteam cumpara. Gasesc piesa putin mai ieftin in alta parte - si site-ul avea si numele producatorului in URL (si certificat SSL corect) - desi arata cam ciudat... Comand (fara cont), platesc (macar astia aveau PayPal), vine confirmare pe email, pare legit. Confirm si cu nenea reparatorul ca e ok ce am comandat.

Trec 2 saptamani, deja incepusem sa-mi asum tzeapa. Trebuia sa vina din Polonia, nu ar fi durat asa de mult. Dar, stai! Intr-o zi senina vad ca s-a schimbat starea coletului pe site la UPS, s-ar putea sa fie ok! Long story short, a mai durat cateva zile si, in sfarsit, ajunge jucaria. Invelita in celofan din ala cu aer si intr-o cutie de carton. Halal protectie, sper ca nu s-a stricat si asta in tranzit.

Il sun pe nenea, zice ca are treaba prin Bucuresti si poate trece el. Suna bine, ii dau locatia pentru intalnire - la interesectia a 2 bulevarde mari. Trec cateva ore, suna: "Sefu, am ajuns" "Hai ca vin si eu". Ajung, ma invart, nu e. Sun din nou. "Pai eu sunt inauntru". Intru. Nu e inauntru. Sun din nou: "Sunteti la locatia gresita. Dati-mi locatia dvs sa vad unde sunteti". "Hai dom'le! Am venit unde ati spus, din timpul meu... Am si programare a stomatolog. Trebuie sa veniti dvs". "Hai ca vedem". Imi da locatia. E la alta interesectie, cu doar unul dintre bulevardele mentionate. Sun: "Nu mai vin, la ora asta nu e de plimbat prin Bucuresti. Plus, dvs. ati gresit, ati ajuns altundeva." "Bine, hai ca vin eu". Vine, ii dau, pleaca. S-a amanat stomatologul?...

Se face maine, suna telefonul. Hai ca poate e de bine... "Nu e bine deloc! Am rezolvat cu controllerul, dar aveti pana. Si e gaura mare, nu poate fi reparata." "Dati-mi o poza cu roata sa comand cauciuc". Imi da, comand. Vine maine. Ma gandesc nervos cum timp de mai mult de 2 saptamani a stat cu pana si a devenit relevanta doar dupa ce s-a inlocuit controllerul...

Vine cauciucul. Are (iar) treaba prin Bucuresti, poate trece el. Trece (acum stie locatia), dau cauciucul. Ziua urmatoare: "Gata, merge totul bine, va aduc trotineta? Ca am drum..."

Se face maine, vine omu' (apreciez ca are drumuri pe aici, nu trebuie sa merg eu prea des la el), imi da trotineta. Porneste, merge. "Stiti ce fac toate butoanele astea?". Da, stiu, am citit manualul. Platesc, pleaca, plec.

Seara, ies cu trotineta sa ma plimb. Ca in timpul zilei e prea cald - si acum e cald, dar nu mortal. Merge mai bine - si nu exagerez. A pus mai multa presiune in pneuri si rezistenta la inaintare e (mult) mai mica - a scazut si zgomotul rotilor pe asfalt. Directia e mai lejera, nu mai merge "in hopuri" si ma simt mai in siguranta din cauza asta (l-am rugat sa se uite si la asta, se pare ca a facut... ceva). 

Aprind lumina. Mda... trebuia sa fie ceva! Sa explic: 2 lumini pe fata (la baza trotinetei, unde stai cu picioarele), 3 lumini pe spate (e un singur ansamblu, dar are 3 lumini distincte - pentru pozitie, frana si alte chestii mai putin importante) si niste unele laterale, irelevante. Dintre astea, merg asa: 1x lumina fata (dreapta) si 1x lumina spate (care doar clipeste cand mergi). Nimic pe frana. Incerc toate cele 4 moduri de luminare posibile - nu bun. Incerc de mai multe ori - poate nu tre' sa interactionez iar cu reparatorul. Ghinion.

Sun. Incerc sa fiu calm, desi am platit deja o gramada de bani: pentru controller, pentru cauciuc, pentru reparatie. Si la urma a iesit gresit si tarziu. Vocea, aceeasi, ca dupa minim 2 feluri diferite de vin, poate si cu bere: "Am o problema, nu merg bine luminile." Explic ce inseamna asta. "Imposibil, dom'le! Controllerul are niste mufe speciale care nu le poti pune gresit!"..."Eh, nu o sa mai fie nicioadata ca din fabrica, eu v-am zis... s-ar putea ca la controllerul nou sa nu mai mearga toate luminile, unele nu mai functioneaza la fel ca originalele" ... "Sunt leduri, poate s-au ars. O sa va arat, daca pui tensiune prea mica, se aprinde, dar nu se vede"....

Mor de draci. Iar trebuie sa ma duc acolo? Ok, hai ca fac altfel: ma apuc sa o desfac eu. Ma uit pe internet, gasesc niste filmuletze despre cum se face. Incep... deja ma enervez din ce in ce mai mult. Intre cauciucul pentru picioare si trotineta a pus un fel de lipici alb care s-a prelins in unele zone (si se vede, metalul e negru). Lipsesc cateva suruburi.

Ideea mea e ca sunt sanse destul de mari ca o mufa sa fie pusa in locul alteia. Si de aia rezulta comportamentul haotic al luminilor.

Desfac si zona unde e controllerul. Aici e si mai grav: din 4 suruburi, 2 sunt pe imbus (din ala de care n-am surubelnita), 1 e in cruce si 1 ... lipseste. Ok, fuck it, ma duc maine sa-mi iau toate felurile de surubelnite pentru imbus.

Zis si facut, merg, imi iau toate felurile de imbusuri (mult mai multe decat cele care sunt in zona de dimeniune care-mi trebuia mie) - sa fie (am numarat acum, sunt 15, cu 2 capete - deci, 30 de variante). Ajung acasa, incerc variantele posibile - nu se desface. Ok, clar, nu pot evita... Sun : "Haideti ca vin acum, am desfacut deja aproape toate suruburile, nu trebuie sa dureze mult" "Aoleu! Pai ati desfacut la controller? Cel mai mic contact si se arde!... Haideti, veniti, dar repede, trebuie sa merg la dentist!".

Merg, ajung, descarc. "Haideti sa desfacem aici, sa vedem daca nu cumva sunt inversate niste conectori." "N-are cum, va zic!" Desface. Ii arat cele 2 tipuri de sububuri si al 3-lea tip, cel lipsa. "Da, asa au venit, nici aia din fabrica nu sunt perfecti!". Doubt.

Treizeci de minute, pe ceas, sa desfaca ultimul surub. Nu gasea imbusul, se invartea in gol, batai cu ciocanul, injuraturi printre dinti. Eu, am hotarat sa nu plec. Cred ca e mai bine asa. Ii spun ca platesc munca, doar sa desfacem.

In sfarsit! Ma uit inauntru, ii arat ca sunt 3 conectori care se pot schimba intre ei. Fac o poza la cum e acum conectat "ca sa stim cum sa le punem la loc". "Pai eu am facut exact la fel! De unde am scos, acolo am bagat!" Ne uitam la tensiuni, din 3 raman 2 conectori interschimbabili. "Hai sa schimbam astia 2 intre ei". Schimbam.

Si minune! Se aprind toate luminile, in ordinea corecta si conform specificatiilor - inclusiv cel de frana! Niciunul nu e ars. Controllerul pare sa faca ceea ce trebuie, desi nu e ala "din fabrica".

Spasit, incepe sa asambleze, tacut, totul la loc. Profit: "lipiti si cauciucul asta, l-ati dezlipit fara motiv si a ramas asa"... "pe roata din spate lipseste un capac de ventil, era cand am adus-o". Se conformeaza, nici macar nu mai pufneste. A curs din nou lipici, dar lasa, o sa curat eu. Cauciucul de sub talpi "s-a" lipt putin stramb, dar sa nu fim tipicari... 

In timpul petrecut impreuna in acest ultim episod au venit 2 curieri (de la firme diferite) si inca 2 clienti. Ambii au necesitat aceleasi explicatii despre drumul infundat spre curte. Nu pune semn, pentru ca a pus si "l-au furat". Am retinut un apel telefonic din cele multe, in care un client voia sa vina cu trotineta fara baterie, ca "i-au furat-o"... Dupa ce-a inchis "Ei, i-au furat-o, el a furat trotineta fara baterie!" "De unde stiti?" "Pai l-am mirosit".

Ok, merge, totul pare ok-ish. "Cat va datorez?" "Nu, lasati asa" "Pai am zis, am zis - ati muncit..." "Lasa domnu', dumneata sa fii sanatos!"

Ma gandeam sa pun un review negativ, dar n-o s-o fac (postul asta e "anonimizat" - daca cautati pe Google, nu, nu e ala, garantez :) ). Nu pentru ca bani, nu pentru ca munca/bani degeaba, nu pentru calitatea proasta a livrabilului... nici macar pentru faptul ca am gasit picaturi de apa in blocul bateriei (probabil a stat in ploaie). Ci pentru ca mi-a ajuns experienta, nu vreau sa o mai prelungesc. Diseara ies sa ma plimb...

P.S.: diferitele forme de adresare, de la tutuiala pana la dumneavoastra nu sunt o omisiune/eroare, ci discutia era tot timpul flexibila, cel putin la capitolul asta :)

taxe si impozite - digitizarea statului roman (adica, aia cu degetul...)

Bineinteles, este o poveste despre cum suntem digitali, dar nu digitizati - si cum mi-a afectat mie existenta temporar interactiunea cu statul roman. Adica, e un rant.

Ca sa intram rapid in povestioara (care e funny pentru unii, dar nu pentru mine), sa va dau context: masina cumparata in leasing pe PFA, s-a terminat leasingul, acum vreau sa ajunga (cu acte in regula) in proprietatea mea (sau a PFA-ului, same thing, kinda...).

Ca sa termini questul, trebuie sa bifezi cele 2 parti ale acestuia:

- sa inscrii bunul pentru impozitare/taxare pe numele tau (si sa te asiguri ca nu sunt datorii/restante)

- sa transcrii masina la politia circulatie pe numele tau, ca proprietar (eligibil pentru amenzi, taxe, asigurari, accize, din astea)

Partile trebuie facute in ordine, exista interdependenta intre ele - intai taxe/impozite, dupa aia politie/numar. Azi ne ocupam doar de prima parte.

Urasc questurile de tipul asta. Stiam ca o sa fie greu si am tot amanat, dar stiam ca exista o limita de timp care trebuie respectata (30 zile valabilitate acte primite de la leasing). Asa ca mi-am luat buletinul in dinti si am pornit.

Am crezut initial ca e doar partea cu politia. Asa ca am facut programare online (ura, doar 2 zile inainte de expirarea termenului!), dar cand a venit confirmarea, am citit lista de acte si ai nevoie de chestii care le iei de la taxe & impozite. Exact cum imi imaginam, nu poate fi asa de simplu...

Am plecat spre unul din sediile dedicate taxelor si impozitarii din sectorul unde exist juridic. L-am ales pe cel mai mare din 2 motive: era cel mai mare (scadeau sansele sa fie asteptarea lunga si sa nu ajungi unde trebuie, ca na, e cel mai mare), plus, stiam unde e (in mare - get it?). Am ajuns, am gasit singurul loc de parcare disponibil, am plecat spre institutie. 

Intrarea este ascunsa intre shaormerii/covrigarii, chiar trebuie sa intri intr-un fel de tunel/gang ca sa o descoperi. Si nici macar nu e aia intrarea, ca scrie clar pe o foaie A4 printata cum ca accesul se face pe intrarea laterala... Ok, gasesc intrarea laterala.

Accesul se face cu cartela, n-are nimeni cartela, dar e o tanti paznic de cealalta parte a usii. Nici ea nu are cartela, dar e un buton. Intru cu inca cineva intr-o sala mare. Pare ca noi 2 suntem coada. Nice.

Descriu problema pe care incerc s-o rezolv doamnei paznic. Adica, nu mergi tu acolo la oamenii aia, vorbesti cu paznicul. Ce intelege ea este mesajul procesat de institutie. Asa ca repet problema cu mai multe detalii ca sa ma asigur ca ajunge core-ul mesajului la cei care ar trebui sa ma ajute. Paznicul pleaca, se intoarce cu o tanara machiata cu prost gust si cu mult <orice> (nu stiu denumirile chestiilor pe care le dai pe fata, dar erau multe, cantitativ).

Re-explic problema. Inevitabil, aud "A, apo' nu aici! aici e cu persoane juridice!" "Pai eu... PFA" "Dada, tot persoana fizica sunteti. Trebuie sa mergeteti la sediul nostru din Auchan". Presupun ca trebuia sa stiu care sediu si care Auchan, pentru ca a facut ochii mari cand am intrebat-o adresa.

La plecare, deja cu primul fail in brate, intreb paznicul "... toaleta?". Se uita lung la mine, dar trece o blonda pe langa si-mi spune, zambind "este, dar doar pentru angajati"... I see.

Plec spre arhicunoscutul sediu din centrul comercial. Bineinteles (chiar nu m-a mirat deloc) nu exista nici un fel de loc de parcare in pacarea pe multiple niveluri. Am uitat sa zic ca am ales o zi si un interval orar pentru acest quest - tocmai ca sa fie cat mai liber: si la taxe, si la impozite, si la parcare, si in trafic. N-a fost.

Am parcat la cateva sute de metri mai incolo, in fata Romstal. N-o sa se supere, ca oricum nu dureaza mult (narator: a durat).

Centrul comercial era plin. Oameni la cumparaturi, gura-casca, adolescenti si multi pensionari. Forfota. In sinea mea: oare cum e intr-o perioada de timp aglomerata?

Dupa intrebari/directii, am reusit sa gasesc sediul taxe & impozite. Nu era mare coada. Stai, aia e doar coada la "informatii" - mai era o coada, dar pentru cei care au trecut de Cerber. Cum ce "informatii"? Pai, stai la coada initiala, ajungi la o tanti plictisita careia ii explici care e questul tau, iti arunca niste foi si "te intorci cu ele completate".

Ok, iau foile. Multe chestii de completat. N-am pix. Intreb in jur, n-are nimeni. Ok, dar sunt intr-un centru comercial, ma duc sa cumpar (am luat singurul rucsac in care n-aveam pix - pana si in masina aveam...). Dupa 2 minute gasesc un Inmedio - ura! "N-avem pixuri!". What? Adica, cum? Division by zero. Bun, luam de altundeva. Singurul loc cu pixuri pare sa fie Auchan. Care e plin de clienti si altii cu questuri similare ca al meu (probabil). Oare nu au la casa? (narator: nu, nu au).

Intru in Auchan, caut pix. Ma invart, gasesc pana la urma. Iau 3, ca sa fie sanse sa mearga unul. Ma duc la casele cu self-service. Coada. In sfarsit gasesc un aparat. Nu scaneaza codul de bare. Ma uit dupa ajutor. Mai incerc, tot nu. Help? ... Mai incerc, merge. Ura! Next! (am pix)

Completez foile. E mult de completat, cu date pe care le are statul roman. Pentru ca ei le-au emis. In fine... Coada, astept, predau foile, primesc un bilet cu numar de ordine. Ma gandeam ca aparatul ala trebuia sa fie self-service, sa-si ia fiecare numarul si ordinea. Dar probabil e nevoie de un gatekeeper. Plus, iti da foi de completat. Hai ca poate nu e pus degeaba acolo, inca un salariu de bugetar...

Stau, astept. Pare ca se misca relativ repede. Pana la mine. La mine se face pauza, ghiseul unde trebuia sa ajung (e usor de estimat unde ajungi, e afisaj cu numarul de ordine deasupra fiecarui ghiseu si sunt vreo 10) are o pauza de Facebook/Insta. Bine, nu ghiseul, tanti aia. Dar inteleg, e nevoie si de pauza.

Se termina pauza, s-au dat likes/inimioare/pokes si ce se mai da azi. Mi se striga numarul. Ma indrept cu incredere spre femeia care tocmai a iesit din pauza. Incep sa dau acte. Si aia. Si asta. Original si doua copii. Avem. Creste increderea... 

Dar, poc! "Stati putin, aici e gresit. Scrie numele PFA-ului, dar adresa persoanei fizice - a dumneavoastra. Nu e bine, trebuie sa luati legatura cu ei sa va re-emita documentul". Fuck. Asta inseamna niste mailuri/telefoane cu explicatii si undeva la +1 luna delay. Not good.

Hai macar sa fac partea a 2-a. Cum adica care partea a 2-a? Iti fac cont in Conectx, platforma de digitizare a intregului quest. In principiu. Pe care (cont) il faci completand o hartie. Apoi iei iar numar de oridine, ca Cerber a uitat sa-ti dea pentru tipul asta de ghiseu (si cumva e vina ta, ca asa s-a simtit din comunicarea cu ea). Apoi stai la coada, apoi mergi la tanti care scrie la un PC cu un singur deget. Si care-ti face copii la 100 de documente. Iti vine mail cu confirmare contului. "Ati primit mailu'? ... Stati, nu dati click. Mai trebuie un cont" (?!!?). "A venit confirmarea? ... Nu inca? Mai asteptam putin". Putin. Vine email, confirm, totul e ok. Pentru ambele conturi. Avem si MFA, implicit... nice.

In timp ce asteptam sa "se faca" contul, ma uitam prin acte. Si mi-a venit o idee - daca tot am pierdut deja ore din viata, pot sa mai incerc ceva... Sa mai iau un numar de ordine, sa vin cu aceeasi problema la alt ghiseu si poate tanti aia (care nu are nevoie de asa multe pauze) ma ajuta si rezolv. Sanse mici, dar nu zero. Hai sa vedem.

Ma duc la "informatii": "Tot eu, mai am nevoie...". Nu termin, deja mi-a mai dat un numar de ordine. Eficientizam procesul, e bine. Stau, astept. Sper sa nu cad la aceeasi doamna, ca ar fi ciudat sa-i explic explicatia.

Ura, mi s-a strigat numarul. E la ghiseul de langa doamna nerezolvata. O sa fie ciudat, dar fuck it. Let's go!

"Ia sa vedem, ce avem aici... Am nevoie de... si de..." "Vad ca sunteti pregatit, aveti toate actele in original + mai multe copii". (In sinea mea: da, m-am pregatit ca sa reduc riscul timpului pierdut sau esecului general al questului... pana acum nu a prea functionat). "Aici e o problema, nu va gasesc in sistem... ati platit X pana acum?" "A, v-ati mutat in sectorul 1, nu e bine..." (What?)

Macar tanti asta era mult mai sociabila, mi-a spus in mod repetat ca-i dam noi de cap, n-are cum sa fie asa de complicat si avem destul timp pana la finalul programului. Am apreciat. Exista speranta.

Dupa inca unele intrebari, unele care sunau foarte apropiat de "dar vai, ce avem noi aici?" si "mda, nu putem face nimic", s-a intamplat minunea: "gata, luati foaia asta, mai descarcati un document din Conectx si aia e". "Pai documentul descarcat nu ar trebui sa fie in original/semnat/stampilat?"

"Nu, ar trebui sa fie ok".

Vedem.

No video!

 Aseara ma intorceam de la bere cu niste colegi germani. Sunt in Germania pentru cateva zile si ei au vrut sa bem o bere impreuna (care se stie ca nu e niciodata la singular).

Bun, dupa ce am baut berea, am decis ca modalitatea optima de a ajunge la hotel e sa mergem pe jos. Pentru ca era tarziu si dupa bere merge o plimbare prin aer liber. Plus, putem combina asta cu sightseeing.

Am descoperit ca traseul propus de GMaps ne duce prin Red Light District. Nice? Maybe.

O poza a districtului e o amintire relevanta pentru viitoarele povestiri, plus ca daca o trimiti amicilor pasionati de culoarea purpurie o sa fie invidiosi.

Am scos telefonul, am facut o poza.

O fereastra se deschide, o locatara a districtului cu decolteul aglomerat striga la mine "No video!". Zambesc, declar ca doar am facut o poza si incerc sa-mi continui drumul. Insa se pare ca nu e asa de simplu: tipa tipa (stiu, stiu, diacritice...) la mine din nou: "Come here!" "Give it!". Inteleg ca situatia nu a asa de simpla, dar totusi nu am incredere in autoritatea ei, asa ca zic, zambind: "No, no... I'll just continue walking".

Si atunci, in acel moment, ceva s-a intamplat: am fost teleportat intr-un cartier rau-famat al Bucurestiului, unde cineva (sex feminin) ma injura. Injuraturi din alea specifice unei anumite parti ale societatii romanesti.

Reactia mea a fost "Haha... stiam ca esti romanca!" la care injuraturile s-au intetit si volumul discutiei s-a accentuat.

Am incercat sa ies rapid din zona rosie (nu e chiar asa de mare, e cumva proportionala cu marimea orasului) si ma gandeam deja ce ar fi urmat daca ma duceam cu telefonul la ea.

Probabil ma intorceam fara (telefon), dar cu (o vanataie).

Worth it.

de ce, TNB? de ce?

Acum ceva timp (relativ mult) am cumparat bilete pentru un spectacol TNB intitulat "James Bond Symphonic Night". Stiu, stiu, e cheesy si e clar ca n-o sa fie mega-classy si un eveniment cultural desavarsit. Nu aveam pretentii/asteptari mari, dar era totusi TNB. Dar a fost rau, mult mai rau de atat...

Sa va povestesc... Spectacolul era programat sa inceapa la ora 20:00 (cu intrarea in sala la 19:30). In primul rand,  s-a intarziat. Mai mult decat de obicei. Un spectacol cu o productie ampla si actori de renume ar putea avea niste intarzieri (si e si normal) - dar si alea in niste limite rezonabile. Pe la 20:15 sala a inceput sa cheme startul cu aplauze. A facut-o de vreo 3 ori inainte de ridicarea cortinei, undeva pe la 20:20. Chiar si atunci insa, spectacolul n-a inceput decat cateva minute mai tarziu, dupa ce am stat cateva minute in bezna si abia dupa ce s-au rezolvat unele probleme tehnice (proiectorul functiona, dar nu era sunet).

A aparut un MC care a tinut un mini discurs de prezentare a "acestei productii unice in Romania". Mi s-a parut un pic suspect si "productii unice" folosit in prezentarea initiala suna ingrijorator. Dar hai sa fiu optimist/pozitiv, nu are cum sa fie rau, nu?

Marturisesc, pentru primele cateva minute am fost entuziasmat: pe scena a aparut un Aston Martin (a fost condus pana pe scena, nu era deja acolo) DB5, cel arhicunoscut din seriile clasice James Bond. Am vazut insa si cei 4 care faceau parte din "orchestra simfonica" - si m-a ingrijorat putin. Deja aveam niste presimtiri sumbre...

Cvartetul era compus din 4 insi cu 4 instrumente (chitara, saxofon, tobe si chitara bass). Nu-mi inchipuiam cum aceste 4 instrumente ar putea reda piese din coloana sonora James Bond, dar am zis ca "hai sa vedem". Nu m-am inselat, nu au putut.

De ce? Pai, in primul rand, "orchestra" era de fapt un aport auxiliar la muzica care canta prin sistemul sonor al salii. Adica, mai cantau ei in varful muzicii pe care o stiam deja din filme. Cateodata ii si auzeai (mai ales pe cel de la percutie).

Macar sunetul era calitativ bun - totusi, vorbim de sala mare/principala a TNB. A, nu v-am zis inca? Da,  a fost in sala mare - ceea ce a contribuit la cresterea (artificiala, se pare) asteptarilor. NB: oare ce ai nevoie ca sa bifezi ca sa poti desfasura o activitate in sala mare a TNB? Bani, influenta, relatii? Noroc? O economie proasta condimentata cu putina recesiune si o tona de inflatie? Dar divaghez...

Inceputul cu cele 5 minute in care au cantat bucata de melodie tematica pe modul "repeat" a fost intringant, deja ma asteptam ma lucruri marete (remember DB5-ul). Apoi a venit un cantaret pe scena care a interpretat melodia cea mai cunoscuta din ultimele editii James Bond (din era noua) - cea din soundtrackul "Casino Royale", o stiti... A cantat bine, mi-a placut.

Apoi inca (multe) niste minute de ascultat muzica din coloana sonora a filmelor. Nu prea m-a deranjat, dar mai tarziu am descoperit ca, de fapt, cam ala e spectacoloul: ascultarea sociala a melodiilor din coloana sonora, in sesiuni lungi (~10 minute?).

Dar ce facea orchestra, o sa intrebati? Pai, basistul a lipsit cel mai mult de pe scena. Practic, a fost plecat de pe scaunul lui cam 70% din durata spectacolului. Altii, au plecat si ei, dar mai putin. Am remarcat ca cel de la saxofon n-a plecat niciodata. Ma intreb de ce, o fi avand motivele lui - ca de exemplu: era un sfert din orchestra "simfonica" care avea un spectacol live la TNB. Cu sala aproape plina...

Din cand in cand se intamplau mini-scenete cu actiune fada proiectata ca un spectacol de umbre pe arhi-cunoscutul "disc alb" de lumina pe care-l stim din tematica James Bond. Niste dansuri/lupte prost coregrafiate care nu impresionau nici un copil. Dar am zis ca ok, poate contribuie la atmosfera. N-a contribuit.

Dupa inca 2 melodii interpretate bine (mi-a placut cantareata, chiar are voce si cea ce-a facut ea pe scena a fost apogeul serii) si cateva pauze (lungi, bineinteles) de ascultat la unison coloana sonora, lumea a inceput sa plece. Initial, credeam ca la toaleta. Dar nu mai reveneau.

Lucrurile s-au clarificat cand au inceput sa apara comentarii din sala, cateva chiar strigate. Unele huiduieli ne-exagerate si timide. Dar mesajul publicului era clar. 

Apoi lucrurile au devenit mai interesante. Nu mai bune, dar mai interesante (in sensul de "popcorn interesante", nu cred ca mai avea cineva asteptari...).

S-au diminuat luminile si au intrat in sala 2 siruri de oameni in costume swat(?) / de militari / forte de interventie. S-au plimbat pe acolo si au iesit in sunete violente de focuri de arma (doar din boxe). N-am inteles.

Apoi, in pauzele de ascutat muzica tematica se mai plimba cate un reflector prin sala intunecata intentionat. Atmosfera!

Lumea n-a apreciat, nivelul dezaprobarilor s-a intetit.

Intr-un moment care nu putea sa pice "mai bine", si-au facut aparitia pe scena doua motociclete tip chopper, incalecate de 2 tipi cu costumatie corecta: piele, tricou, vesta. Aveau si tatuaje. Plus, i-am remarcat in fata TNB pentru ca erau foarte zgomotosi in timp ce fumau. Si nu prea se potriveau cu lumea de acolo... Revenind: a mai aparut un personaj care a luat cuvantul. Se pare ca face ceasuri. Pentru vedete. Si le vinde. Si sunt frumoase. Cred ca le si putem cumpara, daca nu suntem saraci. Oricum, a iesit cu o gluma cu "5. 7 fara 5". Ce-a fost asta?

Lumea deja fierbea. Era evident. Atat de evident, ca a intervenit cineva. Cantaretul din prima parte a iesit pe scena ca sa transmita un mesaj si sa incerce o remediere a situatiei: trebuie sa respectam productia, efortul n-a fost mic si se construieste o poveste. Sunt pauze, multe si lungi, dar sunt ok - vezi cu povestea. Totusi, trebuie sa respectam oamenii care sunt pe "lemnul sfant" al scenei. Si oricum (parafrazez), "daca ati fi mers vreodata la opera, va plictiseati si acolo". Tineti minte asta cu "lemnul sfant", voi reveni.

Am ales sa raman, desi am vrut sa plec de cateva ori. Eram in "popcorn mode" & "what could go even more wrong". Si oricum, ne-a promis cantaretul ca cei care pleaca vor putea intra la alte spectacole ale lui, gratuit. Nu voiam asta.

Continuarea spectacolului a fost mai alerta un pic dupa acest moment. Pauzele au fost scurtate, n-am mai ascultat atat de mult James Bond soundtrack. A mai cantat o fata, tanara - relativ ok, dar era clar ca e foarte emotionata. De apreciat.

La final a mai iesit o data pe scena cantaretul de la inceput, cel care a incercat sa calmeze spiritele si sa explice spectacolul neinitiatilor. A mai cantat o data melodia cea mai cunoscuta (din nou, a cantat bine, din punct de vedere glas - doar ca s-a incurcat si s-a desincronizat cu orchestra). Asta dupa inca un mini -discurs despre efort, abordare noua/inovativa, un pic de "lemn sfant" (da, a mai zis inca o data asta), niste poveste si cum ca el oricum mai revine pe scena TNB. Chiar a mentionat ca el a facut un pas in afara "aurei lui de cantaret de opera" (citat, pe bune!) ca sa participe, ca invitat, la experimente culturale ca acesta. Si ca e ok, ca lui i-a placut.

Au fost si cateva aplauze, cele mai multe pentru cantareata cea mai talentata. Dar s-au oprit cand a multumit sponsorului: un producator de mezeluri.

Cineva n-a vrut sa mai iasa pe scena la final (probabil individul cu ceasurile si publicitatea). De asemenea, MC-ul care a luat cuvantul la inceput a mentionat (in discursul lui de la inceput) ca trebuia sa fie si ceva cocktail party, dar au fost niste probleme logistice si nu se mai intampla. No harm done - nici macar nu stiam de cocktail - si cred ca nu eram singurul...

Am remarcat ca multa lume folosea telefonul: selfies, poze, checkin, filme. Nu are rost sa mergi la teatru/spectacol daca nu stie bula ta sociala despre ce ai facut. Bine, sunt putin ipocrit, dar ideea e clara. Nu conteaza experienta, impresiile si cultura - daca n-ai destui followers.

Unii din sala aplaudau zgomotos, indelung (peste momentul in care se opreau aplauzele generale, cu mult). Cateodata strigau si fluierau (apreciativ). Cred ca erau din cunoscutii celor de pe scena - sigur erau din aura cantaretului, ca la el faceau cel mai mult zgomot.

In concluzie, sunt dezamagit de TNB. Nu cred ca trebuie sa sustii experimente culturale la Teatrul National, mai ales in sala mare. Hai, poate in cazuri extreme, in salile alealalte. Dar ma astept ca la TNB, in sala principala, sa particip la o experienta culturala validata. Ca sa parafrazez, pe "lemnul sfant" al acelei scene s-au perindat generatii de oameni de valoare universala, nu cred ca merita sa alteram asta cu productii ieftine (si nu ma refer la cost) si de valoare indoielnica. Altfel, pot participa (si am facut-o) la experimente (mai mult sau mai putin) culturale - dar la alte teatre/venues, in alte contexte. Si nu in sala mare.

Toata chestia a durat cam o ora. In total: 3 interpreti. 6 interpretari (incluzand repetarea de la final), 5 cantece. Si parca era si un cvartet, pe undeva... Cu tot cu pauzele pentru explicatii si arogante. Si cu tot cu multele minute de ascultat muzica in difuzoarele salii, fara sa se intample nimic altceva. Faceau parte din experienta si poveste!

Probabil puteam sa reproduc experienta ascultand soundrackul James Bond acasa, in timp ce foloseam social media si-mi cumparam ceas. Si poate molfaiam un salam...

despre masini si soferi

Nu detin o masina. Adica, nu a mea, cu acte. Leasingul e o formula mai buna pentru mine.

Un drum lung (care poate dura toata viata, de exemplu) devine plictisitor, desuet, rutina - daca masina si soferul sunt aceeasi pe intreaga durata. Chiar daca are curbe interesante, urcusuri/coborasuri, zone de viteza (unde mai iei si amenda) - plictisul este garantat de dimensiunea temporala.

O masina in leasing are optiuni mai multe: poti sa alegi un set de dotari care sunt relevante pentru tine atunci, dar care pot fi alterate la urmatoarea. Poti merge sportiv cu o masina puternica sau in maxim de confort/lux intr-o limuzina classy.

Important e sa ai grija de masina, constant. Sa mergi la cel mai bun (de cele mai multe ori si cel mai scump) service. Sa ai grija ca piesele sunt originale. Sa ai te asiguri, constant, ca masina e intretinuta si fericita.

Detii o masina, oricat de buna/faina/sexy ar fi, tot te plictisesti s-o conduci. Si poate si ea lasa la volan, cand nu esti acolo, pe cate unul. Na, a intervenit o urgenta, ajuta un prieten, parea ca stie sa conduca mai bine... Motive sunt.

E plin targul auto de masini de tot felul. Noi, mai putin noi. Suple, mai sportive, elegante, cu numar mic de kilometri la bord, cu probleme documentate sau ascunse. Toate asteapta un sofer, cu disperare.

Toti suntem soferi. Toti soferii care cauta o masina. Unii nu au, dar isi doresc. Si se considera piloti exceptionali, in sinea lor. Sau chiar sunt, in acceptiunea generala. Oricum toti sunt piloti de Formula 1, daca-i intrebi... si cei cu masina, si cei care inca n-au una.

Posibilitatea inchirierii exista, insa nu e pentru mine. De obicei masinile sunt pline de probleme, extra-rulate si te pot lasa in drum, la pachet cu o serie noua de probleme pe care nu le aveai inainte de inchiriere.

Deci da. Voi folosi leasing si-mi voi ajusta configuratia masinii in functie de ceea ce e important pentru mine in acea perioada. Si masina la care renunt va ramane cu amprenta mea, despartirea va fi grea - dar sper sa gaseasca un sofer care s-o merite.

Asa si cu casatoria.

(Aceasta este un pamflet. Razi.)

You are ban, a**hole

 De ceva timp ma dau cu simulatoare auto - adica, online, cu alti jucatori, reali/humans (non-AI).

Pentru ca masini si Paul Walker. Si pandemie.

Aseara, dupa o lupta relativ scurta intr-o cursa online l-am acrosat pe unul si a iesit in decor pentru scurt timp, dar destul cat sa piarda pozitia.

Individul imi scrie:

"you are ban asshole!"

Am intrat la boxe, ca era important sa-i raspund:

"actually, I'm 6th"

 Badabum-tsss.

In sfarsit m-a contactat...

 ... Microsoft Tech support.

De mai multe ori. Azi.

Am aflat cu ingrijorare ca calculatorul meu cu Windows este folosit de diverse entitati care locuiesc intr-o lista extinsa de tari (destul de dubioase, dar niciuna Romania). Si desi eu sunt in Romania (baietii stiau acest amanunt, doh), $cineva face chestii din tarile mentionate folosind calculatorul meu.

Marturisesc ca:

- nu ma asteptam sa ma sune

- mi s-au parut dintotdeuna hazlii povestioarele despre acest fel de interactiuni (si, cateodata, interesante din punct de vedere Security/Social Engineering)

- inseamna ca isi extind piata spre alte tari. Sau Romania este deja o tara dezvoltata (doh! normal ca este!) si e in colimatorul "afacerilor" (si) de acest fel

Din pacate n-am aplicatie de inregistrare phone calls (mi-am pus ulterior, dar era prea tarziu...).

Redau mai jos relatarea la cald pe chat (cunoscutii/cunoscatorii stiu unde si recunosc personajele) - am acoperit numele mentionate din motive evidente. Scuzati erorile gramaticale. Enjoy!

Nu inteleg de ce...

Intamplare de azi din pauza de pranz.

A venit la mine un nene cu un ten ma inchis de culoare al pielii (n-am remarcat asta decat mai tarziu si nu stiu cat de relevant e, dar o mentionez). M-a abordat cu 'ma ajutati cu cardul asta? vreau sa scot niste bani si nu ma pricep. e al unui baiat fara picioare...' si mi-a intins un card BCR.

Mentionarea baiatului fara picioare a fost triggerul pentru mine si atunci am fost atent si la detaliile de mai sus....

I was like 'hey, wait a minute'... but also 'hmm, let's see what the actual F is this'. So...

Merg cu el la ATM, imi intinde cardul.

Eu: 'a, nu. faceti dvs, eu va zic cum'

... baga cardul ... 

Eu: 'pinul il stiti?'

... se jura de vreo 3x ca il stie...  aha, clar, let's see how this goes...

Pe ecranul ATM apare mesaj cum ca (,) cardul e "stricat" si il sfatuieste sa mearga la banca emitenta, bla-bla.

Eu: 'mai incercati o data'

... omu' face la fel, acelasi rezultat (doh)

Eu: 'a, pai zice ca tre' sa mergeti la banca emitenta... si ce noroc! suntem chiar la BCR, banca emitenta! intrati dumneavoastra pe aici (si arat spre usa de la 2m de noi), va ajuta ei!'

Se uita lung la mine, eu ma uit lung la el, fara sa ma misc..

Se indreapta spre banca, intra...

Eu plec.

Dupa 10s, mai uit inapoi, deja iesise si mergea spre urmatoarea 'victima' ...

Ma intreb: de ce? Care e scopul final? Ca explicatii pana acum am asa:

- gasise un card si voia sa "vada ce-i cu el"

- "gasise un card" si voia sa ghiceasca pinul

Dar ce e clar este ca insistentele lui ca sa iau eu cardul si sa-l folosesc la ATM sunt cele care au validat ca banuiala mea initiala era corecta... Heh.

Despre intentii bune si pavarea drumurilor cu ele

De cele mai mute ori cand ma extrag din modus operandi specific si reactionez pozitiv cu o "fapta buna" sunt rasplatit invers. De exemplu, daca cineva incearca sa intre pe o strada aglomerata cu masina si cumva alinierea planetelor din horoscopul zilnic imi dicteaza sa-l las, va parca putin mai tarziu, punand avariile si blocandu-ma pentru cateva zeci de secunde (care par mult mai multe, datorita nervilor si mentionarea ciclica a intregului lui lant genealogic).

Dar azi intentiile bune au pavat drumul altuia (sau aproape au pavat... sper).

Cand ma conving sa ma misc prin soare/aer (mai ales in perioada asta a anului, cand vremea e cea mai buna pentru asemenea activitati), o fac cu bicicleta prin Herastrau. Alternativele rutiere sunt mai multe, dar majoritatea sunt 'meh', in afara de una - care-mi place din mai multe motive (nementionabile).

Drumul spre/dinspre Herastrau despre care vorbesc implica o traversare a DN1 (pe trecere, bineinteles!) intr-o zona cu 3 benzi pe sens unde se circula rapid si grabit cam tot timpul - adica, zona fantanii Miorita, aici (incercuit verde):

Va imaginati, e o aventura fiecare traversare. Si pentru ca de obicei sunt printre participantii la trafic la volan (adica, in partea cealalta a povestirii), stau linistit pe trotuar pana ori se aduna mai multi oameni care vor sa traverseze (de oricare parte - ca sa motiveze consumul de carburant extra pentru franare), ori cand unii (desi nu sunt bagat in buza strazii si nici nu ma uit nervos la incomming traffic) decid ca sunt buni crestini si opresc, fortandu-i si pe celalti de pe benzile adiacente sa faca la fel. De cele mai multe ori se aplica scenariul al 2-lea. Ca si in seara asta.

Am traversat prima jumatate. Au oprit si cei din al 2-lea sens. Doar ca era un politist pe motor, cu sirena/girofar pornite in spatele unui SUV, primul langa centura pe banda din mijloc.

Intentia mea buna a fost sa-i fac semn politistului ca-l las sa treaca. Care a rezultat in soferul SUV accelerand si trecand peste trecere, oprind dupa - probabil ca sa lase politistul sa treaca. Au trecut amandoi si, pentru 10 secunde m-am simtit bine despre fapta mea buna - pana am vazut politistul care a oprit langa SUV si a tipat la el, apostrofandu-l.

Atunci mi-am dat seama ca greseala mea a generat alte 2 greseli: una a soferului SUV, care n-avea voie sa treaca peste trecerea unde desfasuram eu activitatea semi-sportiva cu accente crestino-pozitiviste; si a 2-a a politistului, care a facut si el ca primul, doar ca, fiind politist, si-a permis sa tipe la initial sinner.

Si asta pentru ca eu am decis sa fiu un om bun si sa las pe altii sa se grabeasca mai mult decat mine. Desi si eu, si ei, eram in contradictie cu legea rutiera.

Aron e arbitru mai bun

 Cand mergem in "parcul nostru", exista un joc inventat pe care-l jucam cu imaginatia, dar folosind 2 jucarii din parc: un cal pe un arc din ala de-l lasa sa se miste pe toate partile cand te urci pe el. Si o motocicleta, asemenea.

Unul se urca pe cal, altul pe motocicleta si exista arbitru pentru cursa. Aida e tot timpul pe motocicleta, eu sunt cu calul si Aron e arbitrul - adica cel care povesteste ce se intampla in cursa, cine/ce avantaje are si stabileste, la final, castigatorul acesteia. De obicei... doar ca weekendul asta am incercat sa fiu si eu arbitru (desi eu am fost arbitrul original... dar hai sa nu divagam).

Si in timpul cursei arbitrate de mine, calul calarit de Aron face un cacatzel mic in mijlocul pistei... iar motocicleta Aidei aluneca pe el si derapeaza, iesind in decor.

Radem noi 10 secunde (mai mult eu, ca mi s-a parut o gluma buna), apoi Aida tranteste:

- Ok, acum e Aron arbitrul... Cursa lui tati e cu prea multi cacatzei.

Doua de la Aida

Astea sunt de acum aproximativ un an in urma...

Intreruperi
M-a certat ca o tot intrerup in timp ce vorbeste. Si asa face si maica-sa. Mi-a si explicat de ce: vorbeste rar si-si gaseste greu cuvintele.
Ok, scuze, nu mai fac!
... Cateva minute mai tarziu, iar am intrerupt-o.
A explodat, tipand:
"Ai facut acum exact cum am zis!"

ANAF - V.day

Azi mi-am facut curaj sa ma duc, ca omu' contribuabil, la ANAF. M-am incarcat de pozitivitate (energie, cum se zice) si m-am indreptat spre locatie. Locatia e relativ aproape (un factor important, considerand ca sunt extrem de comod), deci m-am convins.

Se stie™ ca la ANAF faci minim 3 bounces intre birouri pana ajungi la cel corect. Asta insa nu-ti garanteaza ca-ti si rezolvi scopul vizitei, dar macar e cel corect. Durata variaza: depinde de zodie, configuratia stelara din noaptea precedenta si, foarte important, nivelul de nervi pe care-l acumulezi in acest quest. Cu cat creste, dureaza mai mult. De aia.

Cu eficienta-n frunte, am decis sa incerc sa bat sistemul si sa merg direct la biroul la care mi-am rezolvat problema ultima data, pe un quest similar. Dar, ce sa vezi, surpriza (not really...), nu a mers - nu e cel corect!

Asa ca m-am dus la o alta adresa, la mansarda (nici nu stiam ca e si mansarda acolo, TIL). First bounce!

O tanti ocupata (mai ocupata decat prima) mi-a explicat ca tre' sa ma duc, de fapt, in holul principal. Locul pe care oricine ajunge la ANAF face orice ca sa-l evite.

De ce? Pentru ca acolo e asa:

- aglomeratie

- lipsa de organizare

- oameni nervosi

- oameni nervosi care defuleaza ("comunisti" si "needucati" zboara regulat pe acolo)

- hackeri care incearca sa sparga sistemul

Cum care sistem? Sistemul in care te duci la ecranul care livreaza tickete de ordine in functie de cele 5 categorii de probleme pe care ai vrea sa le rezolvi. Ceea ce e aiurea, pentru ca la ANAF ai minim 20 de probleme doar tu, un individ - si asta inainte sa ajungi la ei!

Bun, incerc sa ma gandesc la ceva care sa nu fie totusi generic (ergo, cu coada de asteptare lunga), dar nu gasesc decat ceva care suna relativ similar cu obiectivul questului meu. Iau un bilet si ma duc "mai incolo", resemnat: 7 persoane in fata. Hai ca n-o fi asa de rau!

BTW, second bounce!

In acest moment am dat de primul hacker: o tanti mai in varsta statea langa aparat si apasa pe toate cele 5 butoane de pe ecran, consultand numarul de persoane care sunt in fata (afisat pe ticket) si incercand sa "prinda" pe cel mai mic. Din injuraturile suprimate in soapte ale respectivei, concluzionez ca "peste tot e coada lunga". Ajuta la resemnare. Capra vecinului.

Realizez (datorita hackerului mentionat) ca sunt sanse mari ca cele 7 persoane din fata sa fie, intr-un procent mare, "imaginare". Si am dreptate: in mai putin timp decat credeam sar peste 3-4 care nu raspund la apel si ma pregatesc, ca urmez...

Dar apare o alta hackeritza, incearca sa se bage in fata la orice coada, pufaie si flutura parul. E insotita de unul care se uita "prin zona", aratand catre diverse cu degetul. Cu degetul mijlociu.

Din fericire, nu incearca la "coada mea". Stupid conversation avoided.

Oricum, ca si hint: daca exista cineva cu un maldar mare de hartii in fata, durata interactiunii cu ANAF-ul prin gemuletul minuscul al ghiseului va fi mare. Garantat.

Si bineinteles ca apare un cuplu cu un maldar de hartii, care tocmai "n-a terminat" la celalalt ghiseu si se pune in fata. Intervin. N-au decat o intrebare. Sa-i cred? Hai ca sunt crestin azi... ii las.

Da, a durat putin.

Vin eu, spun ce vreau. "Nu e bine. Mergeti la ghiseul 6. Vorbesc cu colegul si va cheama el." Eu eram la ghiseul 4. Cumva, voiam la 5 (hi #mumu!).

Third bounce!

Vine unu, se baga in fata, mai pierd 10 min. Calm... calm... nu prea functioneaza. Incep sa empatizez cu cei care tipa "comunisti". Da, inca mai sunt. Sunt altii.

Dar, hai, ca termina! Gata.

ANAF: "ia hartia asta, faci X si Y. vii dupa 3 zile si iei alta hartie. nu, nu se poate online. nici notificare. si nu merge nici POS." (am scris fara litere mari la inceput de propozitie. stiu. intentionat.)

In fine, consider questul 90% terminat, am destule informatii sa-l termin de acasa.

ANAF, sper ca ne vedem niciodata, Also, repara in pana mea POS-ul. S-ar putea sa fie cel mai important POS din tara.

Petrecerea de Craciun (cu Firma)

Deja am destule petreceri cu colegii in preajma sarbatorilor de iarna ca sa pot scrie un articol generalizand aceste evenimente si tipologia oamenilor participanti.
So, here we go.

= Preambulul petrecerii
Se trimite notificarea interna despre data si locatia petrecerii. De obicei, de catre HR (sau cum se cheama departamentul care are astfel de indeletniciri pe la voi).
Si de obicei, petrecerea are o tematica... care implica costume (sau doar elemente: papuci, palarii, tricouri, chiloti - the works).
Urmeaza un val de remarci care se doresc a fi inteligente/funny, dar sunt passive-aggresive. Daca nu-ti dai cu parerea, nu esti cool. Asa ca, fa-o! Lumea te va aprecia ca un coleg implicat in activitatile companiei, mai ales daca o faci cu umor. Nu uita ca e si o ocazie buna de a infinge niste ghimpi in colegul/colega care nu-ti place: indiferent despre parerea ta reala, a ta trebuie sa fie contra. Mai ales daca este in "comitetul organizatoric" al evenimentului...
Se discuta locatia, orarul, mijloacele de transport, zilele libere (si daca se lucreaza a 2-a zi), cine cu ce/cine vine (de obicei, cu branza...). Toata lumea care are cele mai puternice parari impotriva oricaror lucruri mentionate anterior sunt cei care sunt cei mai investiti in petrecerea asta si cei care si-o doresc cel mai mult. Dar o sa incerce din rasputeri sa ascunda asta.
Daca felul in care comunica compania are si suport pentru emoticoane, adauga cat mai multe. Sexual innuendo time!
Iteratiile ulterioare ale discutiei sunt mai dese in zilele premergatoare petrecerii, dar niciodata la fel de intense ca la primul anunt. Regulat, se revine pe detalii arhi-cunoscute.

= Ziua petrecerii
Discutiile interminabile despre care mai trece pe acasa inainte, cu ce se imbraca, daca vor valida tematica aleasa cu costumatia, cat de mult se va bea si unde se va continua petrecerea - vor fi incununate despre relatari repetate ale petrecerilor anilor trecuti. Noteaza-i pe cei care participa la aceste discutii, ii vei identifica diseara in lista de mai jos...
Se re-anunta petrecerea si tematica. Unii vor face eforturi de ultim moment sa se plieze si sa rezolve problema majora a costumatiei. Altii deja sunt pregatiti...

= Petrecerea
Niciodata nu va incepe la timpul corect: va fi ori prea devreme, ori prea tarziu. Cineva n-o sa aiba timp sa faca ceva sau va avea prea mult timp astfel incat sa "nu stie daca mai vine". By the way, cei care "nu stiu daca vin", vin. Cei care nu vin (fo' realz) sunt cei care, senini, spun "nu" - si atat. FYI.
Voi enumera mai jos tipologiile de petrecareti active la acest fel de evenimente.

- "heavy drinker"
Cel care se duce direct la bar si ia cu el multi colegi. Incepe cu tequilla/shots. Va bea putin (din cauza ca nu rezista la bautura) overall.

- "sufletul petrecerii"
Exista cineva care este over-dressed (de exemplu, daca tematica este "funny christmas", el va veni imbracat in ren, cu barba de santa si un sistem elaborat de lumini de brad alimentat de la baterii; rosul este culoarea preponderenta). A facut-o intentionat, pentru ca "se stie" ca e funny si "sufletul petrecerilor". De fapt, e trist, frustrat si instabil emotional. Va fi extrem de enervant pentru ca se va baga in toate dansurile si va calca lumea pe picioare. Sigur va schimba de minim 3x outfitu' . E "seara lui".

- "dansatorul"
Danseaza de la momentul T0. O face acceptabil, are ritm, recunoaste unele piese si cere DJ-ului "piesele lui". Cateodata canta. Va disparea in scurt timp, merge intr-un alt "club" (cu manele).

- "organizatorii"
Echipa organizatorilor trebuie sa danseze/intretina petrecerea non-stop. Majoritatea nu stiu sa danseze, dar sunt obligati s-o faca. Nu le place nici macar lor petrecerea. De la un moment dat, nici macar nu se mai feresc/o ascund...

- "femeia buna"
Exista o lista de "femei bune" in orice firma. Stiti voi, cele care nu danseaza decat intr-un singur fel, pe cu totul alt ritm decat cel al melodiei si care considera ca simpla lor prezenta in zona dansanta este un eveniment. Ele cred despre ele ca sunt foarte populare, dar nu sunt. Sunt triste - si se vede.
De obicei au un sot/prieten gelos acasa. Danseaza doar cu unii - aia se cred importanti si smecheri, dar defapt sunt ... doar safe.

- "sportivul/durul"
Stiti voi, cel/cea care vine iarna la birou cu bicicleta, in pantaloni scurti. Ajunge tarziu in noapte pe ringul de dans si danseaza cu aceleasi miscari violente (si in acelasi ritm) orice melodie. Probabil il gasiti si a 2-a zi dimineata, singur, tot acolo: inca danseaza...

- "masculul alfa/violent"
Acest tip de personaj a crescut in violenta. Se lauda cu camatarii pe care-i cunoaste, cu volumul de muschi pe care-l au cei care "merg cu el la sala" si povesteste intamplari violente "din cartier". Este extrem de violent, intrinsec - dar se chinuie mult sa pastreze controlul. Tipa incruntat si vizibil nevos in jur, dar revine imediat, simuland cu o grimasa "o gluma". Instabil si periculos.

- "rebelul"
Vine la petrecere, dar sta tot timpul afara, "la fumat". Nu se prinde in nici o activitate "de grup" si, implicit, nu e de acord (nici macar nu e important cu ce...). Bea afara, in frig, pana se imbata. Si apoi tipa la politisti/jandarmii care trec prin zona. Seara e un success daca e luat la sectie si colegii grijulii transorma acest eveniment din drama in tragedie.

- "drama queen"
Timid la inceput (chiar daca de obicei, majoritar, aceasta tipologie este populata de femei), zambeste mult si danseaza light. Dupa ce nivelul de alcoolizare urca un pic, este pe boxe/mese. Cateodata cade (sau macar simuleaza, ca sa fie prins(a) de colegi).
Este cel care suna la 112 cand "rebelul" este luat la sectie.
Sau cea care plange in hohote cu lacrimi de crocodil colegul "saracu'" care a injurat politistii/jandarmii si acestia l-au saltat. Ca vai, saracu'... "ce i-au facut". Lumea ii da servetele si geaca. Strategia merge.

- "horny mofo"
Il/o vezi. Ei au un scop si sunt eficienti. Daca-i urmaresti, te prinzi lejer care este targetul. Cateodata reusesc.

- "prietena DJ-ului"
Este cea care, atunci cand o baga cineva in seama, va "deveni" centrul atentiei. Stie sa danseze si sa se distreze - se considera mult mai frumoasa decat este. De fapt, ii place la nebunie sa fie in centru atentiei. De aia e si prietena cu ala... nici macar nu stie cum il cheama.

- "de-al casei"
Omu' care se agita de la T0 pe ringul de dans. Initial, scopul lui este sa inceapa petrecerea, s-o porneasca, s-o activeze. Asta insa se rezolva cu sau fara el. Problema e ca nu mai pleaca - e tot timpul acolo, danseaza defazat, aceleasi miscari ca si acum 5 ore. Ii impinge/calca pe picioare pe toti. Dar e meritul lui ca petrecerea e reusita. Alcoolul n-are nici o vina.

- "scapat din lesa"
O data pe an ai voie sa bei/dansezi. Te intalnesti cu unii (daca reusesti sa-i convingi) la "o bere" inaintea petrecerii. Bei de rupi la petrecere (cateodata cedezi si adormi printr-un colt). Daca se termina si inca esti constient, propui sa mergeti sa beti undeva unde mai "este inca deschis"...
Doar e seara ta. Dupa aia, la anu' ...

- "seful"
Este infranat, nu se distreaza, pleaca printre primii. Cateodata tine discursuri care incep cu "nu sunt fanul discursurilor...".

- "cel care-si doreste sa fie sef"
Este overdressed pentru eveniment. Bea cea mai sofisticata bautura din menu. Nu danseaza niciodata si discuta toata seara doar cu superiorii ierarhici. E seara evaluarii, pentru el/ea...

Si la final, o chestie pe care nu mi-am explicat-o niciodata: la din astea, lumea sta cu cei cu care oricum sta tot timpul - aceeasi colegi de echipa/birou. Extrem de rar se discuta in afara cercului tau stramt. Poti observa "geografia" antropologica a petrecerii: oamenii stau doar cu "echipa" lor.
Telul este sa demonstreze ca ei sunt cei mai cei - dar rateaza scopul intregului eveniment.

Nimeni nu-si mai aminteste tema...

Android salveaza MacBook Pro / Apple / MacOS

Sa va povestesc despre cum mi-am "salvat" MBP-ul cu ajutorul Androidului. De fapt, a telefonului. De fapt, cu ajutorul lanternei de la telefon.

Ha, v-am starnit interesul, nu?

Se facea ca, intr-o seara (dupa ce in timpul zilei MacOS ma anunta ca are un nou update/upgrade de facut si nu-mi permiteam downtime la statia de lucru in timpul programului), am dat drumul procedurii de upgrade la ultima si cea mai faina/noua/buna versiune a sistemul de operare de pe MBP-ul de la munca.

Toate bune si frumoase, pana la reboot. Ce se intampla?

• laptopul pornea (ca-i auzeam ventilatoarele functionand)
• functiona (ca-i puteam apasa CapsLock ca sa se aprinda singurul LED disponibil ca semn "de viata" de pe noul MBP - vezi nota de la final)
• pe ecran nu aparea nimic; am "reusit" sa-l "prind" afisand logo-ul Apple pentru mai putin de o secunda, de cateva ori... dar, atat

Bun.

Caut pe google/youtube chestii legate de simptomele afisate de pacientul suferind. Primul link e al unui tip care spune ceva de telefon si lanterna lui... Il inchid, e idiot, n-are cum.

Fast forward cateva ore frustrante. Nu pornea statia de lucru si $maine trebuie sa merg la birou, si mai am si o tona de treaba... Not good.

Din experienta, pun un buffer de timp intre mine si problema frustranta. Decid sa il las asa, "mai vad eu maine dimineata", poate-mi vin niste idei (noi).

Se face dimineata. Nici o idee noua. Acelasi comportament.
Si-mi amintesc, in disperare de cauza, de primul video YouTube vizualizat cu ocazia inceperii aventurii.
Care este asta:
https://www.youtube.com/watch?v=qdLvzOqFiGw

Pe scurt (si rezolvarea): iei telefonul + pornesti lanterna + o indrepti spre ecran si "vezi" ca ai, de fapt, prompt de login (extrem de greu de vazut, doar daca tii lumina puternica intr-un anumit unghi devenea putin vizibil). Dupa incercari (cateva) de click pe login item-ul corect si introducerea parolei in campul respectiv, am reusit: a bootat.
L-am si restartat, ca sa ma asigur ca e "one time issue". A mers. Si (inca) merge si azi.

Qapla'