Aseara ma intorceam de la bere cu niste colegi germani. Sunt in Germania pentru cateva zile si ei au vrut sa bem o bere impreuna (care se stie ca nu e niciodata la singular).
Bun, dupa ce am baut berea, am decis ca modalitatea optima de a ajunge la hotel e sa mergem pe jos. Pentru ca era tarziu si dupa bere merge o plimbare prin aer liber. Plus, putem combina asta cu sightseeing.
Am descoperit ca traseul propus de GMaps ne duce prin Red Light District. Nice? Maybe.
O poza a districtului e o amintire relevanta pentru viitoarele povestiri, plus ca daca o trimiti amicilor pasionati de culoarea purpurie o sa fie invidiosi.
Am scos telefonul, am facut o poza.
O fereastra se deschide, o locatara a districtului cu decolteul aglomerat striga la mine "No video!". Zambesc, declar ca doar am facut o poza si incerc sa-mi continui drumul. Insa se pare ca nu e asa de simplu: tipa tipa (stiu, stiu, diacritice...) la mine din nou: "Come here!" "Give it!". Inteleg ca situatia nu a asa de simpla, dar totusi nu am incredere in autoritatea ei, asa ca zic, zambind: "No, no... I'll just continue walking".
Si atunci, in acel moment, ceva s-a intamplat: am fost teleportat intr-un cartier rau-famat al Bucurestiului, unde cineva (sex feminin) ma injura. Injuraturi din alea specifice unei anumite parti ale societatii romanesti.
Reactia mea a fost "Haha... stiam ca esti romanca!" la care injuraturile s-au intetit si volumul discutiei s-a accentuat.
Probabil ma intorceam fara (telefon), dar cu (o vanataie).
Worth it.
