Nu inteleg de ce...

Intamplare de azi din pauza de pranz.

A venit la mine un nene cu un ten ma inchis de culoare al pielii (n-am remarcat asta decat mai tarziu si nu stiu cat de relevant e, dar o mentionez). M-a abordat cu 'ma ajutati cu cardul asta? vreau sa scot niste bani si nu ma pricep. e al unui baiat fara picioare...' si mi-a intins un card BCR.

Mentionarea baiatului fara picioare a fost triggerul pentru mine si atunci am fost atent si la detaliile de mai sus....

I was like 'hey, wait a minute'... but also 'hmm, let's see what the actual F is this'. So...

Merg cu el la ATM, imi intinde cardul.

Eu: 'a, nu. faceti dvs, eu va zic cum'

... baga cardul ... 

Eu: 'pinul il stiti?'

... se jura de vreo 3x ca il stie...  aha, clar, let's see how this goes...

Pe ecranul ATM apare mesaj cum ca (,) cardul e "stricat" si il sfatuieste sa mearga la banca emitenta, bla-bla.

Eu: 'mai incercati o data'

... omu' face la fel, acelasi rezultat (doh)

Eu: 'a, pai zice ca tre' sa mergeti la banca emitenta... si ce noroc! suntem chiar la BCR, banca emitenta! intrati dumneavoastra pe aici (si arat spre usa de la 2m de noi), va ajuta ei!'

Se uita lung la mine, eu ma uit lung la el, fara sa ma misc..

Se indreapta spre banca, intra...

Eu plec.

Dupa 10s, mai uit inapoi, deja iesise si mergea spre urmatoarea 'victima' ...

Ma intreb: de ce? Care e scopul final? Ca explicatii pana acum am asa:

- gasise un card si voia sa "vada ce-i cu el"

- "gasise un card" si voia sa ghiceasca pinul

Dar ce e clar este ca insistentele lui ca sa iau eu cardul si sa-l folosesc la ATM sunt cele care au validat ca banuiala mea initiala era corecta... Heh.

Despre intentii bune si pavarea drumurilor cu ele

De cele mai mute ori cand ma extrag din modus operandi specific si reactionez pozitiv cu o "fapta buna" sunt rasplatit invers. De exemplu, daca cineva incearca sa intre pe o strada aglomerata cu masina si cumva alinierea planetelor din horoscopul zilnic imi dicteaza sa-l las, va parca putin mai tarziu, punand avariile si blocandu-ma pentru cateva zeci de secunde (care par mult mai multe, datorita nervilor si mentionarea ciclica a intregului lui lant genealogic).

Dar azi intentiile bune au pavat drumul altuia (sau aproape au pavat... sper).

Cand ma conving sa ma misc prin soare/aer (mai ales in perioada asta a anului, cand vremea e cea mai buna pentru asemenea activitati), o fac cu bicicleta prin Herastrau. Alternativele rutiere sunt mai multe, dar majoritatea sunt 'meh', in afara de una - care-mi place din mai multe motive (nementionabile).

Drumul spre/dinspre Herastrau despre care vorbesc implica o traversare a DN1 (pe trecere, bineinteles!) intr-o zona cu 3 benzi pe sens unde se circula rapid si grabit cam tot timpul - adica, zona fantanii Miorita, aici (incercuit verde):

Va imaginati, e o aventura fiecare traversare. Si pentru ca de obicei sunt printre participantii la trafic la volan (adica, in partea cealalta a povestirii), stau linistit pe trotuar pana ori se aduna mai multi oameni care vor sa traverseze (de oricare parte - ca sa motiveze consumul de carburant extra pentru franare), ori cand unii (desi nu sunt bagat in buza strazii si nici nu ma uit nervos la incomming traffic) decid ca sunt buni crestini si opresc, fortandu-i si pe celalti de pe benzile adiacente sa faca la fel. De cele mai multe ori se aplica scenariul al 2-lea. Ca si in seara asta.

Am traversat prima jumatate. Au oprit si cei din al 2-lea sens. Doar ca era un politist pe motor, cu sirena/girofar pornite in spatele unui SUV, primul langa centura pe banda din mijloc.

Intentia mea buna a fost sa-i fac semn politistului ca-l las sa treaca. Care a rezultat in soferul SUV accelerand si trecand peste trecere, oprind dupa - probabil ca sa lase politistul sa treaca. Au trecut amandoi si, pentru 10 secunde m-am simtit bine despre fapta mea buna - pana am vazut politistul care a oprit langa SUV si a tipat la el, apostrofandu-l.

Atunci mi-am dat seama ca greseala mea a generat alte 2 greseli: una a soferului SUV, care n-avea voie sa treaca peste trecerea unde desfasuram eu activitatea semi-sportiva cu accente crestino-pozitiviste; si a 2-a a politistului, care a facut si el ca primul, doar ca, fiind politist, si-a permis sa tipe la initial sinner.

Si asta pentru ca eu am decis sa fiu un om bun si sa las pe altii sa se grabeasca mai mult decat mine. Desi si eu, si ei, eram in contradictie cu legea rutiera.