Acum ceva timp (relativ mult) am cumparat bilete pentru un spectacol TNB intitulat "James Bond Symphonic Night". Stiu, stiu, e cheesy si e clar ca n-o sa fie mega-classy si un eveniment cultural desavarsit. Nu aveam pretentii/asteptari mari, dar era totusi TNB. Dar a fost rau, mult mai rau de atat...
Sa va povestesc... Spectacolul era programat sa inceapa la ora 20:00 (cu intrarea in sala la 19:30). In primul rand, s-a intarziat. Mai mult decat de obicei. Un spectacol cu o productie ampla si actori de renume ar putea avea niste intarzieri (si e si normal) - dar si alea in niste limite rezonabile. Pe la 20:15 sala a inceput sa cheme startul cu aplauze. A facut-o de vreo 3 ori inainte de ridicarea cortinei, undeva pe la 20:20. Chiar si atunci insa, spectacolul n-a inceput decat cateva minute mai tarziu, dupa ce am stat cateva minute in bezna si abia dupa ce s-au rezolvat unele probleme tehnice (proiectorul functiona, dar nu era sunet).
A aparut un MC care a tinut un mini discurs de prezentare a "acestei productii unice in Romania". Mi s-a parut un pic suspect si "productii unice" folosit in prezentarea initiala suna ingrijorator. Dar hai sa fiu optimist/pozitiv, nu are cum sa fie rau, nu?
Marturisesc, pentru primele cateva minute am fost entuziasmat: pe scena a aparut un Aston Martin (a fost condus pana pe scena, nu era deja acolo) DB5, cel arhicunoscut din seriile clasice James Bond. Am vazut insa si cei 4 care faceau parte din "orchestra simfonica" - si m-a ingrijorat putin. Deja aveam niste presimtiri sumbre...
Cvartetul era compus din 4 insi cu 4 instrumente (chitara, saxofon, tobe si chitara bass). Nu-mi inchipuiam cum aceste 4 instrumente ar putea reda piese din coloana sonora James Bond, dar am zis ca "hai sa vedem". Nu m-am inselat, nu au putut.
De ce? Pai, in primul rand, "orchestra" era de fapt un aport auxiliar la muzica care canta prin sistemul sonor al salii. Adica, mai cantau ei in varful muzicii pe care o stiam deja din filme. Cateodata ii si auzeai (mai ales pe cel de la percutie).
Macar sunetul era calitativ bun - totusi, vorbim de sala mare/principala a TNB. A, nu v-am zis inca? Da, a fost in sala mare - ceea ce a contribuit la cresterea (artificiala, se pare) asteptarilor. NB: oare ce ai nevoie ca sa bifezi ca sa poti desfasura o activitate in sala mare a TNB? Bani, influenta, relatii? Noroc? O economie proasta condimentata cu putina recesiune si o tona de inflatie? Dar divaghez...
Inceputul cu cele 5 minute in care au cantat bucata de melodie tematica pe modul "repeat" a fost intringant, deja ma asteptam ma lucruri marete (remember DB5-ul). Apoi a venit un cantaret pe scena care a interpretat melodia cea mai cunoscuta din ultimele editii James Bond (din era noua) - cea din soundtrackul "Casino Royale", o stiti... A cantat bine, mi-a placut.
Apoi inca (multe) niste minute de ascultat muzica din coloana sonora a filmelor. Nu prea m-a deranjat, dar mai tarziu am descoperit ca, de fapt, cam ala e spectacoloul: ascultarea sociala a melodiilor din coloana sonora, in sesiuni lungi (~10 minute?).
Dar ce facea orchestra, o sa intrebati? Pai, basistul a lipsit cel mai mult de pe scena. Practic, a fost plecat de pe scaunul lui cam 70% din durata spectacolului. Altii, au plecat si ei, dar mai putin. Am remarcat ca cel de la saxofon n-a plecat niciodata. Ma intreb de ce, o fi avand motivele lui - ca de exemplu: era un sfert din orchestra "simfonica" care avea un spectacol live la TNB. Cu sala aproape plina...
Din cand in cand se intamplau mini-scenete cu actiune fada proiectata ca un spectacol de umbre pe arhi-cunoscutul "disc alb" de lumina pe care-l stim din tematica James Bond. Niste dansuri/lupte prost coregrafiate care nu impresionau nici un copil. Dar am zis ca ok, poate contribuie la atmosfera. N-a contribuit.
Dupa inca 2 melodii interpretate bine (mi-a placut cantareata, chiar are voce si cea ce-a facut ea pe scena a fost apogeul serii) si cateva pauze (lungi, bineinteles) de ascultat la unison coloana sonora, lumea a inceput sa plece. Initial, credeam ca la toaleta. Dar nu mai reveneau.
Lucrurile s-au clarificat cand au inceput sa apara comentarii din sala, cateva chiar strigate. Unele huiduieli ne-exagerate si timide. Dar mesajul publicului era clar.
Apoi lucrurile au devenit mai interesante. Nu mai bune, dar mai interesante (in sensul de "popcorn interesante", nu cred ca mai avea cineva asteptari...).
S-au diminuat luminile si au intrat in sala 2 siruri de oameni in costume swat(?) / de militari / forte de interventie. S-au plimbat pe acolo si au iesit in sunete violente de focuri de arma (doar din boxe). N-am inteles.
Apoi, in pauzele de ascutat muzica tematica se mai plimba cate un reflector prin sala intunecata intentionat. Atmosfera!
Lumea n-a apreciat, nivelul dezaprobarilor s-a intetit.
Intr-un moment care nu putea sa pice "mai bine", si-au facut aparitia pe scena doua motociclete tip chopper, incalecate de 2 tipi cu costumatie corecta: piele, tricou, vesta. Aveau si tatuaje. Plus, i-am remarcat in fata TNB pentru ca erau foarte zgomotosi in timp ce fumau. Si nu prea se potriveau cu lumea de acolo... Revenind: a mai aparut un personaj care a luat cuvantul. Se pare ca face ceasuri. Pentru vedete. Si le vinde. Si sunt frumoase. Cred ca le si putem cumpara, daca nu suntem saraci. Oricum, a iesit cu o gluma cu "5. 7 fara 5". Ce-a fost asta?
Lumea deja fierbea. Era evident. Atat de evident, ca a intervenit cineva. Cantaretul din prima parte a iesit pe scena ca sa transmita un mesaj si sa incerce o remediere a situatiei: trebuie sa respectam productia, efortul n-a fost mic si se construieste o poveste. Sunt pauze, multe si lungi, dar sunt ok - vezi cu povestea. Totusi, trebuie sa respectam oamenii care sunt pe "lemnul sfant" al scenei. Si oricum (parafrazez), "daca ati fi mers vreodata la opera, va plictiseati si acolo". Tineti minte asta cu "lemnul sfant", voi reveni.
Am ales sa raman, desi am vrut sa plec de cateva ori. Eram in "popcorn mode" & "what could go even more wrong". Si oricum, ne-a promis cantaretul ca cei care pleaca vor putea intra la alte spectacole ale lui, gratuit. Nu voiam asta.
Continuarea spectacolului a fost mai alerta un pic dupa acest moment. Pauzele au fost scurtate, n-am mai ascultat atat de mult James Bond soundtrack. A mai cantat o fata, tanara - relativ ok, dar era clar ca e foarte emotionata. De apreciat.
La final a mai iesit o data pe scena cantaretul de la inceput, cel care a incercat sa calmeze spiritele si sa explice spectacolul neinitiatilor. A mai cantat o data melodia cea mai cunoscuta (din nou, a cantat bine, din punct de vedere glas - doar ca s-a incurcat si s-a desincronizat cu orchestra). Asta dupa inca un mini -discurs despre efort, abordare noua/inovativa, un pic de "lemn sfant" (da, a mai zis inca o data asta), niste poveste si cum ca el oricum mai revine pe scena TNB. Chiar a mentionat ca el a facut un pas in afara "aurei lui de cantaret de opera" (citat, pe bune!) ca sa participe, ca invitat, la experimente culturale ca acesta. Si ca e ok, ca lui i-a placut.
Au fost si cateva aplauze, cele mai multe pentru cantareata cea mai talentata. Dar s-au oprit cand a multumit sponsorului: un producator de mezeluri.
Cineva n-a vrut sa mai iasa pe scena la final (probabil individul cu ceasurile si publicitatea). De asemenea, MC-ul care a luat cuvantul la inceput a mentionat (in discursul lui de la inceput) ca trebuia sa fie si ceva cocktail party, dar au fost niste probleme logistice si nu se mai intampla. No harm done - nici macar nu stiam de cocktail - si cred ca nu eram singurul...
Am remarcat ca multa lume folosea telefonul: selfies, poze, checkin, filme. Nu are rost sa mergi la teatru/spectacol daca nu stie bula ta sociala despre ce ai facut. Bine, sunt putin ipocrit, dar ideea e clara. Nu conteaza experienta, impresiile si cultura - daca n-ai destui followers.
Unii din sala aplaudau zgomotos, indelung (peste momentul in care se opreau aplauzele generale, cu mult). Cateodata strigau si fluierau (apreciativ). Cred ca erau din cunoscutii celor de pe scena - sigur erau din aura cantaretului, ca la el faceau cel mai mult zgomot.
In concluzie, sunt dezamagit de TNB. Nu cred ca trebuie sa sustii experimente culturale la Teatrul National, mai ales in sala mare. Hai, poate in cazuri extreme, in salile alealalte. Dar ma astept ca la TNB, in sala principala, sa particip la o experienta culturala validata. Ca sa parafrazez, pe "lemnul sfant" al acelei scene s-au perindat generatii de oameni de valoare universala, nu cred ca merita sa alteram asta cu productii ieftine (si nu ma refer la cost) si de valoare indoielnica. Altfel, pot participa (si am facut-o) la experimente (mai mult sau mai putin) culturale - dar la alte teatre/venues, in alte contexte. Si nu in sala mare.
Toata chestia a durat cam o ora. In total: 3 interpreti. 6 interpretari (incluzand repetarea de la final), 5 cantece. Si parca era si un cvartet, pe undeva... Cu tot cu pauzele pentru explicatii si arogante. Si cu tot cu multele minute de ascultat muzica in difuzoarele salii, fara sa se intample nimic altceva. Faceau parte din experienta si poveste!
Probabil puteam sa reproduc experienta ascultand soundrackul James Bond acasa, in timp ce foloseam social media si-mi cumparam ceas. Si poate molfaiam un salam...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu