Fac chestii legate de calculatoare, internet si bani de mult timp - adica, mai mult de 20 de ani. Desi cumva fac binary (adica, 1 si 0) stuff de mai demult, cam de pe atunci imi dau unii si bani... Imi place sa lucrez la produse, nu sa fiu mercenar care e contractat pentru proiecte. Dar cateodata fac si asta, pentru ca <pune aici lista de motive subiective pe care le vad obiectiv ca obiective>. Nu e in scopul actual, poate in alta serie, ma mai gandesc...
Acum ceva timp am discutat cu un potential client, firma de produs, pentru un contract de colaborare. Tehnic, nimic special si bifa majoritatea detaliilor cruciale pentru mine - cum ar fi "poti lucra de oriunde" (adica, remote, nu work-from-home - si sigur nu din birou). Dar aici intervine specialul: trebuie sa rulezi un agent pe calculator, care agent inregistreaza diverse aspecte ale activitatii si le trimite pe "serverul" firmei. De fapt, "agentul" ala e produsul firmei si vanzarea/intretinerea lui e business-ul principal.
Abordarea e cam noua (cel putin pentru mine), asa ca inca de la inceput am (multe) dubii si indoieli. Pun multe intrebari. Bineinteles, agentul este marketat la interviu(ri) ca un overhead inexistent (cel putin dupa "ceva timp", ca "te obisnuiesti") si un impact minim asupra privacy. Deci, in momentul asta, nu exista nimic major ca sa motiveze inceperea colaborarii - ba dimpotriva, exista minusuri si un mare semn de exclamare: agentul.
De ce am decis sa semnez? Pai, pentru ca sa documentez si sa scriu materialul asta. In afara de valoarea artistica si distractiva - voiam sa vad cum e viata cu "agent", pentru ca am inteles ca e un trend care nu numai ca exista, dar prinde amploare. Nu intelegeti gresit, am setat termen limita pentru "experimentul" asta la 3 luni calendaristice - moment in care sa re-analizez sumar situatia si sa pun stop (ca eram 99% sigur ca asta va fi concluzia). Plus, pentru ca nu am nici un cal in cursa asta, pot observa experimentul cat mai obiectiv, doar "plec" dupa 3 luni, nu? Sau asa am crezut...
Niste detalii logistice, importante pentru poveste: contractul este "time-material", adica "esti platit exclusiv pentru timp, ala e cea mai importanta metrica si (cel putin contractual) altceva nu conteaza" (de exemplu: calitate, livrabile, deadlines, din astea). Cumva acest aspect dubios a fost "vandut" ca un avantaj, practic poti lucra mai mult decat timpul normal de lucru pe zi/luna si esti platit mai bine. Sa vedeti, surpriza, nu e chiar asa ...
De asemenea, o sa anonimizez personaje, nume, companii, produse - scopul nu e sa tintesc cu negativitate o anumita entitat/persoana, ci sa documentez un fel de lucru, care are si o "cireasa" in varf: agentul.
Si am inceput... E important de inteles ca in faza asta startul era cat se poate de relaxat, stiam ca nu e nevoie sa ma implic prea mult, oricum se termina in 3 luni si e doar un experiment de documentat. Inca din primele discutii, am remarcat ca toti sunt sefi - bine, mai mult sau mai putin, unii sunt mai putin sefi decat altii, dar tot sefi sunt. Handleru' meu a fost desemnat un roman (ceea ce e bine - cel putin comunicarea va fi mai eficienta, nu?) - o sa-l numim... Porumbel.
Il stiti pe Porumbel, va asigur: e acel personaj care a facut ceva tehnic in trecut, dupa aia a decis sa se duca spre "management" ca sa-i fie (un pic mai mult decat inainte) luate in seama parerile semidocte. Plus, are printata origanigrama firmei pe perete si e mandru ca e printre cei cu numele propriu specificat in patratel (chiar daca numarul total al oamenilor din companie, inclusiv non-angajati, e sub 100).
Ei, printre indatoririle lui Porumbel era sa-mi "dea" taskuri (din capul lui sau al altora). Ceea ce era imposibil, pentru ca rolul meu era ceva nou pentru companie si pentru el, mai ales pentru el. Asa ca, in curand, am ramas fara taskuri. Ceea ce e relativ ok, doar ca Porumbel ma intreba la ce mai / de ce nu lucrez (wtf?)...
Personajul bineinteles ca era important, din cauza ca era cel mai apropiat dintre "plebe" de seful sefilor (o sa-i spunem in continuare BK, de la Big Kahuna). Apropierea asta se manifesta - nu des, ci tot timpul - mai exact in zona dorsala BK. Un alt sef, peste Porumbel, dar sub BK, era CTO - el era mai tehnic decat toti, arata tuturor asta intr-un fel agresiv extrem si incredibil de brutal, jignitor de-a dreptul. Cu mine nu s-a intamplat asta, nu stiu de ce... Si nici cu BK (doh!), el era scutit - dar restul, restul incasau palme cu piciorul regulat, pe toate mediile si indiferent de context. La scara generala, CTO nu era o mare scofala din punct de vedere tehnic, cunostinte, experienta - dar in companie acest lucru nu era important, era seful cel mai aproape de varful piramidei, care era, bineinteles, BK.
Orice discutie la care am participat se baza pe pupaturi dorsale repetate si stoice. Ce era insa extrem de interesant e ca actorii sedintelor isi schimbau radical personajul in functie de componenta publicului. De exemplu, Porumbel: era agasant si arogant daca nu era BK prin zona. Altfel, in prezenta BK-ului, era transformat: atent, lua notite (de nefolosit, scria cuvinte in ordine aleatoare), punea chestii in calendar, avea pareri total de acord cu ale lui BK si CTO, din astea. La fel, CTO zicea ceva (orice), doar daca exista BK pe acolo - altfel, tacea superior sau, in cel mai "bun" caz, ardea niste palme random celor care erau in preajma. "Tacea important" si daca era intrebat direct, in group sau private chat. Raspundea doar daca se aliniau planetele din punct de vedere astrologic si zodia ii permitea sa emita o silaba (de obicei si aia scrisa/pronuntata gresit). S-a demonstrat ca nici macar nu era nevoie de motivatie sau temei (tehnic), palmele se dadeau si, de obicei, se indurau in liniste.
Eu zic multe lucruri despre ce si cum am facut si ce o sa fac in continuare. Consider ca transparenta e importanta, lumea trebuie sa inteleaga cat mai mult context si sa aiba vizibilitate pentru planuri. De obicei, cei cu care lucrez vad asta ca un mare avantaj si chiar incearca sa adopte comportamentul asta pe o scara mai extinsa. Nu si Porumbel, care mi-a reprosat dupa o sedinta in care era prezent si BK ca "vorbesc prea mult si il pierd"... Initial am crezut ca e o gluma, dar ulterior s-a demostrat ca era exact cum ma temeam eu ca e... Adica, ii cheltuiam aiurea timpului dumnezeului, intelegi?
Oamenii din zona tehnica, asa-zisii lideri, daca stiau ceva (tehnic, despre produs, workflows, business, orice), pastrau pentru ei. Nu exista documentatie suficienta sau clara. Ceea ce exista a fost scris cat mai obscur posibil si cu cat mai putine detalii, si alea "criptate" cu limbaj de lemn si termeni nedefiniti. E prima companie in care numele proprii, nu rolurile, sunt prezente in documentatie si reutilizate la scara atat de larga incat e clar ca nu e o omisiune/greseala. Doar asa iti pastrezi jobul sigur si puterea/importanta, nu?
Mai mult chiar, din cauza ca multe din lucruri treceau prin "mana unor oameni-cheie" (aia din documentatie) lucrurile se miscau foarte incet, totul se bloca des si chestii critice asteptau dupa vreun "sef". Altfel, n-ar mai fi sef, nu? Ba chiar daca esti sef si cheie - cand raspunzi unui amarat la 1 AM (ora ta), iti arati public cat de motivat si daruit cauzei esti. Cineva o sa observe asta - numele lui incepe cu B si se termina cu K - si iti creste ratingul.
Straturile astea de sefi se mentineau si prin structura Jira - solutia de ticketing folosita. Workflow-urile erau foarte complexe, cu zeci de campuri, foarte multe text boxes de completat obligatoriu si o multitudine de pasi pe care nu-i puteai sari. Nu am vazut nicidata asa ceva in contextul Jira - nici macar la corporatii cu sute de mii de oameni. Varful durerii Jira e ca nici macar nu-ti poti pune singur un task/ticket. Adica, poti doar daca (in cazul meu) Porumbel iti face el un epic si acolo iti poti adauga tu tasks/subtasks - recte, e important si munceste, ce nu e clar?
Asta cu accesul nu se limita doar la Jira, ci si la alte sisteme - de exemplu, Cloud (solutia folosita de ei, n-o s-o numesc). Cumva aici sunt de acord, nu e neaparat nevoie sa acorzi access mai ales in zonele sensibile si mai ales noilor veniti. DAR, daca eu am de facut $ceva si ca sa livrez acel $ceva intr-un mediu necesita sa bat la cap mai mult de 3 oameni ca sa "dea un click undeva" si apoi sa setez tuneluri criptate folosind 3 solutii diferite - asta nu mai e security, e "cum sa repari motorul masinii cu penseta. prin evacuare. cand esti mecanic." Hai ca o sa zic si asta - suna "bine" daca esti "platit in functie de timp", nu? Sincer, nu, viata e prea scurta si ficatul il folosesc pentru alcool, nu pentru stres.
Hai ca am scris prea mult pentru episodul initial... Planul din acest moment e sa structurez "documentarul" in 3 episoade - cu un posibil Epilog final care sa concluzioneze totul si sa traga niste linii sub ecuatii.
Ramanem aici cu semnul de carte: am agentul instalat pe calculatorul _meu_ , lucrez doar cu sefi intr-un setup restrictiv, cu multa sarma ghimpata pozitonata strategic si politic. Ego-urile sunt imense, toti sunt niste genii care fac doar munca epocala, critica pentru umanitate si la cel mai inalt nivel tehnic, epic chiar.
Si rezultatul e acel agent, care face mult mai multe decat prevede pamfletul. Nici macar nu mai e problema morala ceea ce se intampla: dintr-un proiect interesant din punct de vedere tehnico-psihologic a devenit un studiu antropologic care are nevoie de psihiatri si sociologi.
Agentul spion devine personajul principal in ceea ce urmeaza...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu